Piața Valutară

1. Caracteristicile şi rolul pieţei monetare

Piaţa monetară naţională cuprinde ansamblul relaţiilor ce iau naştere între persoane

fizice sau juridice, privind cumpărarea şi vânzarea de valute, precum şi instituţiile (bănci, burse) şi reglementările care facilitează aceste tranzacţii.

Prin noţiunea de piaţă monetară internaţională - se înţelege un sistem de relaţii

financiar-monetare prin care se desfăşoară vânzările şi cumpărările atât în valută (efectivă şi în cont) cât şi cele de instrumente de plată internaţionale (trate, bilete la ordin, cecuri etc.)

exprimate în monedă străină.

Piaţa monetară internaţională este în mod clar delimitată de pieţele monetare naţionale.

Principala deosebire constă în faptul că, în timp ce pe piaţa monetară naţională băncile efectuează cumpărări şi vânzări de valută în schimbul monedei naţionale, în cazul pieţei monetare internaţionale, aceleaşi bănci derulează tranzacţii care au ca obiect o valută ce este străină, atât pentru ele, cât şi pentru solicitantul operaţiunii.

Motivul existenţei pieţei monetare internaţionale alături de pieţele monetare naţionale

se află în restricţiile care adesea împiedică circulaţia internaţională a capitalului. Aceste restricţii pot fi aplicate doar pe pieţele monetare naţionale, dar nu şi asupra pieţelor monetare

internaţionale.

De exemplu, pe piaţa de la Londra, rezidenţii din Franţa, Olanda, Germania etc. pot deţine conturi în dolari sau pot contracta credite în dolari, fără restricţii, în schimb rezidenţii din Anglia nu au decât o libertate limitată în efectuarea tranzacţiilor de export sau import de capital.

O altă deosebire se referă la faptul că, în timp ce pe piaţa monetară naţională cursul monetar rămâne neschimbat pe durata unei zile bancare, pe piaţa monetară internaţională cursul la care se efectuează operaţiunile este într-o permanentă modificare.

2. Principalele categorii de operatori pe piaţa monetară

Conform celor dezvoltate anterior, obiectul activităţii pieţelor monetare îl constituie, în principal, vânzarea şi cumpărarea de valute convertibile, din acest punct de vedere valutele străine fiind tratate ca mărfuri.

Operaţiunile monetare sunt extrem de complexe şi de dinamice, îndeosebi datorită

faptului că, în timp şi în spaţiu, cursurile valutare de schimb se modifică foarte rapid.

Ca atare, cea mai mică variaţie a cursului de schimb al unei valute faţă de celelalte valute poate avea consecinţe foarte importante, operatorii pieţelor monetare fiind singurii care au posibilitatea de a reacţiona rapid la aceste schimbări şi chiar să le prevadă, întrucât ei dispun de mijloace rapide de comunicaţie şi de informare.

La funcţionarea unei pieţe monetare dintr-o ţară cu economie de piaţă participă, în general, două mari categorii de agenţi (operatori ai pieţei):

a. agenţii economici, sau „neprofesioniştii”;

b. agenţii care asigură funcţionarea concretă, zi de zi, a pieţei, adică „profesioniştii”.

La frontiera ce separă aceste două mari categorii de agenţi se află băncile comerciale,

care pot să fie atât agenţi „neprofesionişti” ai pieţei monetare, atunci când apar în calitate de

intermediari pentru operaţiunile de schimb, cât şi în calitate de „profesionişti” ai pieţei

monetare, atunci când acţionează ca angajaţi ai dealerilor sau ca agenţi care realizează pentru

contul lor propriu operaţiuni de schimb valutar.

În prima categorie, cea a „neprofesioniştilor”, sunt incluşi agenţii privaţi nebancari (particularii independenţi), precum şi Băncile Centrale.

În categoria agenţilor privaţi nebancari sunt incluşi, în general:

• persoane fizice, rezidenţi sau nerezidenţi, care solicită băncilor ori caselor de schimb valutar să efectueze anumite operaţiuni monetare, în conformitate cu legislaţia în vigoare din fiecare ţară;

• firme care folosesc valutele pentru plata unor produse sau servicii achiziţionate din străinătate;

• firme care investesc în străinătate sume importante şi care îşi repatriază profiturile realizate;

• marile corporaţii care se angajează în operaţiuni la termen, pentru evitarea riscurilor valutare;

• guverne, care finanţează programe în străinătate sau îşi acoperă anumite deficite ale balanţei de plăţi prin operaţiuni pe piaţa monetară.

Agenţii privaţi nebancari transmit băncilor comerciale ordine de cumpărare sau de

vânzare de valută, sau pot efectua pentru contul lor operaţiuni de schimb valutar (de exemplu: tranzacţii între filialele firmelor multinaţionale).

Băncile Centrale, în calitate de operatori ai pieţei monetare, intervin de regulă pentru a

controla fluctuaţiile pieţei sa pentru a reglementa condiţiile în care se efectuează operaţiunile

de schimb valutar.

Cu toate că au un caracter sporadic, intervenţiile Băncilor Centrale sunt orientate spre

trei direcţii principale:

• executarea ordinelor primite de la propria clientelă (guverne, bănci centrale străine, organisme internaţionale etc.);

• controlul asupra pieţei monetare, mai mult sau mai puţin accentuat, în funcţie de importanţa acordată controlului asupra schimburilor monetare;

• încercarea de a influenţa cursul de schimb, din motive de politică internă, pe de o parte, iar pe de altă parte, din necesitatea respectării unor angajamente internaţionale.