Piața valutară

Relatiile comerciale si financiare dintre tarile care emit monede diferite fac necesare operatiuni de convertire intre acestea. Astfel, ofertele si cererile, pentru fiecare din devizele convertibile, sunt consecinta fireasca a schimburilor de bunuri si servicii, sau a miscarilor de capitaluri intre natiuni. Ele se confrunta pe piata valutara, care este constituita dintr-o retea mondiala de telecomunicatii intre banci sau intermediari specializati (brokerii). Din aceasta confruntare permanenta rezulta pretul la care, la un moment dat, o moneda este schimbata cu o alta: cursul de schimb valutar.

Variatia cursurilor de schimb conduce in cazul ficariu agent economic la aparitia incertitudinii in ceea ce priveste valoarea creantelor sale si/sau a indatoririlor exprimate in monede straine si sporeste riscurile asociate schimbului international. Exista tehnici de protejare fata de riscul datorat schimbului, dar ele necesita costuri. O instabilitate mare a cursurilor de schimb constituie o frana pentru dezvoltarea schimburilor internationale. Astfel, pentru elaborarea politicii economice este necesara identificarea factorilor determinanti ai evolutiei cursurilor de schimb.

Analiza economica a pus mai intai in evidenta factorii ''fundamentali'' care actioneaza asupra fluxurilor de bunuri si servicii si de capitaluri si determina astfel ofertele si cererile de devize. Dar experienta flexibilitatii schimburilor din anii 1970-1990 a permis sa se constate ca variatiile cursurilor de schimb erau adesea superioare fata deceea ce pareau sa justifice numai factorii ''fundamentali''.

Aceasta a condus la aflarea unor noi explicatii privind cauzele evolutiei cursurilor de schimb, si indeosebi la cercetari care demonstreaza rolul anticiparilor si al speculatiei pe piata valutara.

Piata devizelor

Actorii pietei valutare

Toti agentii economici care efectueaza operatiuni cu monede straine participa, direct sau indirect, la functoinarea pietei valutare. Astfel, gospodariile populatiei au nevoie de devize pentru deplasari in strainatate, anumite intreprinderi solicita devize pentru a-si plati furnizorii din strainatate, sau pentru a efectua plasamente financiare in afara tarii, alta intreprinderi cauta sa-si converteasca in moneda lor nationala devizele castigate in urma exportului etc. Dar, in cea mai mare parte a tarilor, numai bancile si intermediarii specializati, curtierii (brokerii), intervin in mod direct pe piata valutara. Ei servesc drept intermediari pentru toti ceilalti agenti, de la care centralizeaza ordinele de cumparare si ordinele de vanzare, inainte de a le aduce la indeplinire pe piata. In cadrul bancilor, aceasta activitate este asigurata de un personal specializat: cambistii. Cambistii incep prin a compensa intre ele ofertele si cererile clientelei lor pentru aceleasi devize. De exemplu, daca ofertele de dolari sunt superioare cererilor, banca dispune de o oferta neta de dolari pe care cambistul va incerca sa o plaseze cat mai bine pe piata. Daca ordinele clientelei se exprima dimpotriva printr-o cererre neta de dolari, cambistul va cauta sa si-i procure de pe piata.

Bancile centrale intervin de asemenea pe piata valutara pentru aregla evolutia cursurilor de schimb, actionand asupra ofertei si a cererii de moneda nationala. Atunci cand aceste interventii nu sunt suficiente pentru a impiedica fluctuatii prea mari ale cursurilor de schimb, autoritatile monetare pot sa intervina mai direct limitand si reglementand operatiunile cetatenilor lor cu monedele straine. Se vorbeste in acest caz de controlul schimburilor valutare.

Operatiunile de pe piata valutara

Piata valutara nu este o piata localizata concret intr-un anumit loc. Tranzactiile se efectueaza prin telefon, telex, sau prin intermediul retelelor de informare si de comunicare specializate (Reuter, Telerate) la care sunt abonate bancile. Este vorba despre o piata mondiala: un cambist parizian urmareste in permanenta pe ecranele sale cursurile practicate pretutindeni in lume si poate sa cumpere dolari la fel de bine la Paris, Tokyo sau New York etc.

Odata tranzactiile perfectate prin intermediul telecomunicatiilor, acestea, practic, nu se concretizeaza niciodata intr-un schimb fizic de monede. Schimbul manual are in vedere indeosebi nevoile persoanelor individuale pentru deplasarile lor in strainatate si nu constituie decat o parte infima a schimburilor monetare internationale. Esentialul schimbului este deci scriptic: tranzactiile sunt efectuate pe baza de virament intre conturile bancare.

Cursul la care se schimba o moneda cu alta evolueaza continuu, in functie de tranzactiile negociate in mod liber de brokeri sau cambistii care intervin pe piata. Deoarece, oricand exista undeva pe planeta, piete deschise, cursul evolueza 24 de ore din 24. Exista deci o ,,cotare continua,,. Pe anumite piete financiare, aceasta cotare continua este completeta cu o ,,cotare oficiala,, ( flixingul in terminologia engleza). Astfel, la Paris, in fiecare zi lucratoare, la aceeasi ora, este organizata o sedinta a Bursei din Paris unde se fixeaza cursul monedelor. Cursurile stabilite in acel moment precis al zilei reprezinta ,,cota oficiala'', publicata in Jurnalul oficial. Cota oficiala serveste drept informatie si garantie pentru clientela bancilor care nu are acces la piata valutara.

Pe piata in numerar, realizarea efectiva a tranzactiilor este insotita nemijlocit de perfectarea unui contract de schimb (foarte precis, viramentele bancare corespondente sunt efectuate in 48 de ore); in acest caz se determina cursul de schimb curent (spot rate in limba engleza).

Pe piata la termen, se determina cursul de schimb la termen (forward rate), adica pretul de cumparare convenit ,,azi`` pentru devizele care vor fi livrate la o data ulterioara.