Piețele de Obligațiuni

“Venituri anuale – douazeci de lire, cheltuieli anuale – nouasprezece lire, nouasprezece silingi si sase peny, rezultat – fericire. Venituri anuale – douazeci de lire, cheltuieli anuale – douazeci de lire si sase peny, rezultat – mizerie.”

Mr. Micawber – “David Copperfield”, Charles Dickens (1812-1870)

INTRODUCERE

Majoritatea guvernelor, corporatiilor, organizatiilor internationale si supranationale, bancilor, institutiilor financiare si persoanelor fizice au nevoie la un moment dat, din diverse motive, sa procure bani pentru a-si finanta activitatile.

Termenul piete de capital de baza se refera la pietele financiare pe care se procura si se tranzactioneaza banii, respectiv acolo unde, în ultima instanta, se produce schimbul de fonduri între emitentii de obligatiuni si alte emisiuni („împrumutatii”) si investitori („împrumutatori”). Totusi modul în care diferite organizatii procura capitalul separa pietele de capital de baza în trei sectoare principale:

- Piete monetare (Money markets)

Acestea se caracterizeaza prin acordarea si angajarea de sume mari de bani pe perioade scurte – de o maniera tipica, de la o zi pâna la 12 luni, inclusiv.

- Piete de obligatiuni (Bond markets)

Acestea se caracterizeaza prin instrumente care în general raporteaza dobanda pentru o perioada fixa si pentru perioade ale împrumutului de peste 12 luni, pâna la 30 de ani. Din acest motiv, respectivele piete sunt cunoscute si sub denumirea de piete de venituri fixe si implica angajarea de împrumuturi pe termen mediu si lung. La modul general, instrumentele cu scadente de la unu pâna la zece ani sunt denumite certificate (notes), în timp ce instrumentele cu scadente de peste zece ani sunt denumite obligatiuni (bonds).

- Piete de titluri (Equity markets)

Si aceste piete implica angajarea de împrumuturi pe termen mediu si lung, dar în cazul lor împrumutatorului nu i se plateste nici o dobânda. În locul acesteia, organizatia care angajeaza împrumutul emite actiuni (stocks sau shares) pentru investitori, care devin astfel copropietari în cadrul respectivei organizatii. Investitorilor le se poate sau nu li se poate plati un divident pe respectivele actiuni, în functie de cât de bune sunt performantele respectivei organizatii.

Urmatoarea diagrama sintetizeaza corelatia dintre pietele monetare, pietele de obligatiuni si pietele de titluri.

Piete monetare Piete de obligatiuni Piete de titluri

Datorie pe termen scurt Termen mediu si lung

Finantare nepermanenta Termen lung

Finantare permanenta

0 1 à

Ani

I. PRIVIRE GENERALA ASUPRA PIETELOR DE OBLIGATIUNI

Obligatiunea reprezinta un contract prin care unui emitent i se cere sa ramburseze investitorului suma luata cu împrumut, plus dobânda de-a lungul unei perioade convenite.

În forma sa cea mai simpla, o obligatiune are patru componente, care o identifica. Acestea sunt urmatoarele:

1. Emitent

Este organizatia responsabila pentru garantarea faptului ca platile în contul dobânzilor si capitalului de baza sunt facute în favoarea detinatorului obligatiunii, de regula prin intermediul unui agent platitor.

2. Capital de baza

Este suma denominata într-o anumita moneda, pe care emitentul doreste sa o ia cu împrumut si pe care este de acord sa restituie investitorului.