Plasamente de Capital pe Termen Scurt

Pentru a realiza obiectivele propuse, întreprinderea trebuie să dispună, alături de activele imobilizate în structura corespunzatoare profilului de activitate, şi de active circulante. Acestea, corespunzător formelor concrete şi stadiului în care se găsesc, îndeplinesc funcţii diferite şi constituie, în acelaşi timp, parte integrantă din patrimoniul întreprinderii.

Între activele imobilizate şi activele circulante există deosebiri determinate de participarea lor la ciclul de exploatare şi de modul diferit în care îşi transmit valoarea lor asupra utilitaţilor. Astfel, activele imobilizate amortizabile îşi păstrează aproape neschimbată forma iniţială, naturală, în tot timpul duratei lor de funcţionare. Ele servesc ciclul de exploatare o perioada îndelungată de timp, se uzează fizic si moral treptat, iar partea uzată se recupereaza valoric – pe măsura valorificarii utilităţilor create – sub forma amortismentului. În schimb, activele circulante se consumă integral în cadrul unui ciclu de exploatare şi îşi schimbă forma iniţială pe parcursul acestuia. Prin utilizare, activele circulante îşi transferă valoarea lor, în totalitate, asupra utilitatilor create. În acest fel, capitalul imobilizat în active circulante se reconstituie şi se creează posibilitatea reluării, în mod sistematic, a ciclului de exploatare.

În mod concret, potrivit bilanţului contabil al întreprinderii, activele circulante se pot grupa în:

- valori de exploatare;

- valori realizabile pe termen scurt;

- disponibilităţi băneşti.

Valorile de exploatare diferă de la întreprindere la întreprindere în funcţie de tehnologiile de fabricaţie si profilul de activitate fiind formate, în general, din stocuri de:

- materii prime şi materiale consumabile;

- producţie în curs de execuţie;

- produse finite si semifabricate destinate vânzarii.

Valorile de exploatare, în comerţ sunt exprimate prin stocurile de mărfuri şi ambalaje care circulă cu acestea. Din punctul de vedere al finanţării, se asimilează valorilor de exploatare obiectele de inventar de mică valoare sau scurtă durată, echipamentul, îmbrăcămintea şi materialele de protecţie.

Valorile realizabile pe termen scurt sunt structurate în sfera creanţelor si a titlurilor de valoare negociabile la bursă, caracterizate prin gradul lor ridicat de transformare în lichidităţi. Creanţele asupra terţilor reprezintă sume aflate în curs de recuperare, pentru care trebuie să se acţioneze în direcţia reducerii perioadelor de încasare.

Titlurile de valoare sunt reprezentate de acţiuni, obligaţiuni sau alte produse specifice negociabile la bursă în scopul unor speculaţii de moment. Capitalurile imobilizate în asemenea produse negociabile la bursă sunt rezultate din excedentul de trezorerie, iar plasamentele se fac în scopul fructificării sumelor cât mai eficient.

Disponibilităţile bănesti sunt reflectate în conturile curente la banci sau ca numerar în casieria întreprinderii. De fapt, ele reprezintă trezoreria netă şi constituie forma iniţiala a activelor circulante care urmează să fie transformate pe parcursul ciclului de exploatare.

Necesarul de fond de rulment exprimă nevoile de finanţare a activelor circulante pentru săvârsirea normală a ciclului de exploatare. Mărimea necesarului de fond de rulment dă o imagine asupra efortului financiar pe care trebuie să-l faca întreprinderea, fie prin contribuţii proprii la capitalul propriu, fie prin îndatorare (a capitalului împrumutat).

Necesarul de fond de rulment este determinat de volumul activităţilor programate a se realiza şi condiţiile de desfăşurare a acestora.

Volumul activităţilor programate se apreciază prin intermediul consumurilor de valori materiale şi servicii, reclamate de ciclul de exploatare care sunt de competenţa compartimentului tehnic. Condiţiile de desfăşurare a activităţilor privesc în mod practic, durata de imobilizare a capitalurilor în active circulante care ţine de modalităţile de organizare a fazelor ciclului de exploatare de managementul întreprinderii.

În alta ordine de idei, necesarul de fond de rulment indică nivelul capitalului circulant care urmează să fie investit în active circulante.

Problema necesarului fondului de rulment se ridica, în mod deosebit, în momente cum ar fi:

- înfiinţarea întreprinderii;

- elaborarea programelor economice de perspectivă, adică a celor pe termen mediu şi lung;

- întocmirea programelor economice curente, pe termen scurt;

- modificarea politicii în spectrul economic si cel comercial;

- ajustarea echilibrului financiar.

Prin faptul că necesarul de fond de rulment este influenţat de caracteristicile activităţii curente, adică de funcţionarea normală a întreprinderii în condiţii de exploatare şi comercializare date, aprecierea necesarului de fond de rulment în momentele respective se face diferit.

În baza celor de mai sus, trebuie făcută o distincţie între necesarul de fond de rulment şi modalităţile de finanţare curentă, acestea din urmă stabilindu-se în funcţie de politica financiara a întreprinderii. Necesarul de fond de rulment este o noţiune integrată în spectrul capitalului circulant, care se stabileşte prin dimensionarea elementelor structurale ale activelor circulante (folosind informaţii din activul bilanţului) în timp ce modalităţile de finanţare a acestor nevoi privesc, deopotriva toate formele structurale ale capitalului.

Gestiunea eficientă a valorilor de exploatare presupune dimensionarea stocurilor cât mai corect pentru că, în funcţie de acest nivel, urmează să fie imobilizate capitaluri pe intervale diferite de timp. Necesitatea dimensionării stocurilor mai decurge din consecinţele acestora asupra funcţionării normale a ciclului de exploatare.