Politică bugetară

1.1. Conceptul de sistem fiscal

Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei, actiunii factorului uman ca urmare a evolutiei societatii umane, creat initial pentru a raspunde unor obiective financiare, la care, ulterior, s-au adaugat si obiective de natura economico-sociale.

Elementele de natura economica si relatiile dintre acestea, concretizate in diverse tehnici de stabilire si percepere a cuantumului diverselor prelevari fiscale . gestionarea acestora si deciziile de natura politica constituie componentele principale ale sistemului fiscal.

Unii economisti considera sistemul fiscal ca " totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si persoane juridice care alimenteaza bugetele publice"', sau "totalitatea impozitelor instituite intr-un stat, care-i procura acestuia o parte covarsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie specifica si un rol regulator in economie " .

Sistemul fiscal este, asadar, un sistem complex, alcatuit dintr-un ansamblu de elemente si anume:

" materia impozabila;

" subiectii sau actorii sistemului fiscal;

" elementele modificabile.

Materia impozabila, reprezentata de venitul realizat, repartizat, consumat si capitalizat, constituie un element evolutiv complex si cuprinde :

" venituri din munca, respectiv venituri de natura salariala;

" venituri din capital, respectiv rente, chirii, arenzi, dividende, dobanzi etc.;

" venituri produse de agenti economici, sub forma beneficiilor din industrie, comert, agricultura, servicii etc.;

" circulatia si consumul veniturilor.

Actorii sistemului fiscal, in raport cu functiile pe care le indeplinesc, se pot grupa in trei categorii :

" actori dotati cu putere de decizie;

" actori insarcinati cu administratia fiscala si reglementarea litigiilor;

" contribuabilii.

Organele legislative si executive reprezinta actori de decizie politica in materie fiscala, care se concretizeaza in dispozitii ce figureaza in legea finantelor publice sau legea bugetara anuala, respectiv in legile fiscale generale.

1.2. Clasificarea sistemelor fiscale

Procesul de modernizare a sistemelor fiscale, in etapa actuala, este caracterizat prin:

" trecerea de la impozitele analitice, sprijinite doar pe un element determinant al contribuabilului, la impozitele sintetice, stabilite in functie de o marime economica considerata in totalitatea sa, ce apartine contribuabilului (venit global, cifra de afaceri, patrimoniu);

" adoptarea de noi procedee de asezare si percepere a impozitelor;

" cresterea randamentului fiscal;

" folosirea impozitelor in scopul realizarii unor obiective ale politicii generate a statelor.

Dupa natura impozitelor predominante, se pot distinge:

" sisteme fiscale in care predomina impozitele directe, caracteristice statelor celor mai avantajate din punct de vedere economic si care au la baza irnpozitul pe venit global si impozitul pe veniturile persoanelor juridice;

" sisteme fiscale in care predomina impozitele indirecte, specifice tarilor subdezvoltate sau celor aflate intr-o perioada de criza economica;

" sisteme fiscale cu predominanta complexa, specifice tarilor dezvoltate economic, cu structuri economico-sociale echilibrate si cu regimuri politice de tip social-democrat;

" sisteme fiscale in care predomina impozitele generale, specifice celor mai dezvoltate tari, in care exista un aparat fiscal si o contabilitate foarte bine organizata si care aplica impozitul pe venitul global si impozitul pe cifra de afaceri bruta sau TVA;

" sisteme fiscale in care predomina impozitele particulare, caracteristice structurilor fiscale neevaluate, in care impozitele sunt asezate pe anumite categorii de venituri, sub forma indiciara sau forfetara.

Dupa numarul de impozite, se pot distinge :

-sisteme fiscale cu mai multe impozite, care se intalnesc de fapt in toate tarile;

-sisteme fiscale cu un singur impozit, care nu sunt decat constructii teoretice.

1.1.Sistemul fiscal din Romania

Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare se rnaterializeaza in legi sau acte normative cu putere de lege. In Romania sarcina creerii unui sistem fiscal si a unei strategii fiscale revine legislativului (Parlarnentului) si executivului (Guverniilui).

Sistemul fiscal este conceput pentru a corespunde cerintelor impuse de refoima sociala si economica aflata in plina desfasurare. De asemenea, sistemul fiscal din Romania trebuie sa aiba criterii precise si sa existe o rnanifestare de vointa din ambele parti, inclusiv vointa politica.

Prin reforma fiscala ce se infaptuieste in Romania se tinde la imbunatatirea structurii impozitelor : prin cresterea rolului (ponderii) impozitelor indirecte, in principal, prin cresterea rolului accizelor, taxei pe valoarea adaugata si taxelor vamale.

In acelasi timp, urmeaza ca ponderea impozitelor directe sa scada (impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe dividende etc) in raport cu cea a impozitelor indirecte.

Reforma fiscala urmareste, pentru realizarea unei cat mai bune structuri a impozitelor, aplicarea principiilor declarative, in detrimental principiilor impunerii.

In acest sens, in cadrul reformei fiscale se tinde ca noul sistern fiscal sa permita o administrare eficienta si nearbitrara, si sa fie pe intelesul contribuabililor.

La elaborarea politicii fiscale trebuie sa se urmareasca:

" criterii de eficienta;

" costul de oportunitate al fiscalitatii;

" veniturile contribuabililor si protejarea acestora;

" dezvoltarea impozitelor sau a altor forme de prelevari si stimularea acestora;

" distribuirea initiala a veniturilor, care trebuie sa influenteze activitatea economica, investitiile si consumul.

Fata de sistemul fiscal si strategia acestuia, este necesara o cat mai buna admninistratie fiscala pe care, de regula, trebuie sa o faca Ministerul Finantelor Publice (pentru sursele bugetului de stat) si respectiv organele administrativ-teritoriale (pentru sursele bugetelor locale).