Politică de dividend

Introducere

Dat fiind rolul decisiv pe care întreprinderea îl joacă în destinul fiecărei ţări, tratarea dimensiunii financiare a activităţii acesteia prezintă un interes de maximă actualitate.

Pornind de la aceste considerente, scopul proiectului în cauză este de a studia aspectele politicii de dividend, impactul pe care îl are aceasta asupra activităţii întreprinderii şi optimizarea acesteia pentru sporirea profitabilităţii.

Teoria financiră consideră politica de dividend drept un teren de studiu interesant datorită incitărilor problematice pe care acestea le oferă cercetării ştiinţifice. În condiţiile unui mediu economic caracterizat printr-o relativă simplitate, prin acest termen se definea modul de repartizare pe destinaţii a profitului net, pentru dividende sau pentru reinvestire.

Odată cu dezvoltarea mediului economic, apare managementul financiar care-şi propune să răspundă la noi întrebări legate de modul de decizie; ce tip de dividende să se distribuie – fie ordinare, fie speciale; dacă să se conteze mai mult de creşterile de curs bursier decât de plăţile sub forma dividendelor sau cum să se armonizeze punctele de vedere ale diferiţilor investitori.

Evoluţia studiilor cu privire la politica de dividend a dus la o bună coordonare a parţii financiare a societăţilor comerciale, aceast referindu-se şi la o bună corelare a distribuţiei dividendelor în funcţie de ceea ce este mai important pentru societate. Astel pentru a ajunge pe un loc de top pe piaţă trebuie să-şi facă acţionarii fideli şi

să-i păstreze pentru a nu întâmpina dificultăţi în drumul spre podium.

Capitolul 1

GESTIUNEA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII.

CONSIDERAŢII GENERALE

1.1 Definiţia şi conţinutul gestiunii financiare

Noţiunea de gestiune provine de la latinescul “gestio” sau franţuzescul “gestion” cu înţeles de organizarea administrării unui patrimoniu în toată complexitatea sa. Prin gestiune în sens larg se înţelege ansamblul normelor privitoare la conservarea, administrarea şi dreptul la dispoziţie asupra unui patrimoniu.

Gestiunea financiară, ca parte a gestiunii de ansamblu, cuprinde activităţi de constituire, dezvoltare, sporire sau reducere ale capitalului şi ale fondurilor întreprinderii, utilizarea eficientă a acestora, obţinerea, repartizarea şi utilizarea rezultatelor financiare, a profitului. Gestiunea financiară se referă la:

• fluxurile dimensionării şi asigurării capitalului şi fondurilor necesare;

• fluxurile atragerii de capital;

• fluxurile folosirii fondurilor, obţinerii rezultatelor şi repartizării lor.

Gestiunea financiară curprinde, prin urmare, totalitatea operaţiilor prin care se asigură:

• capitalul şi fondurile necesare indiferent de sursa şi modalitatea de procurare, obţinerea şi repartizarea rezultatelor financiare

• modalitatea utilizării fondurilor şi a capitalului întreprinderii.

Prin urmare gestiunea mai poate fi definită ca un ansamblu de decizii, operaţiuni şi modalităţi de organizare a activităţii financiare în vederea procurării şi utilizării capitalurilor în scopul obţinerii, repartizării şi utilizării cât mai eficiente a profiturilor întreprinderii.

Gestiunea financiară privită ca o activitate practică înseamnă ansamblul deciziilor şi activităţilor care, în funcţie de obictivele întreprinderii, urmăreşte regularizarea fluxurilor financiare ce privesc necesităţile şi resursele sale. Aceste activităţi sunt foarte eterogene, unele au un caracter concret precum gestiunea trezoreriei, colectarea de fonduri, realizarea investiţiilor etc., iar altele sunt de concepţie şi privesc previziunea şi analiza, ocazionate de fundamentarea deciziilor financiare. Toate activităţile au însă un element comun şi anume: sunt desfăşurate în conformitate cu obiectivele firmei.

Gestiunea financiară a întreprinderii poate fi definită ca totalitate a operaţiunilor şi metodelor care privesc fundamentarea deciziilor privind constituirea şi utilizarea capitalurilor, în condiţii de eficienţă precum şi obţinerea, repartizarea, folosirea rezultatelor financiare, toate aplicate într-un cadru organizatoric dat, asigurând astfel înfăptuirea obiectivelor firmei.

Gestiunea financiară este o componentă a gestiunii economice, însă se individualizează prin aceea că are în vedere manifestarea fenomenului financiar generat de activităţile firmei. Obiectul său fundamental este legat de premisele financiare reclamate de desfăşurarea normală a acelor activităţi, iar apoi de consecinţele financiare înregistrate.

În prezent în locul noţiunii de gestiune financiară se foloseşte tot mai mult noţiunea de “management financiar”, acest lucru datorându-se faptului că deciziile financiare se iau la nivelul conducerii firmelor.

Gestiunea financiar-contabilă cuprinde ansamblul activităţilor prin care se realizează obiectivele privind obţinerea şi folosirea mijloacelor financiare necesare desfăşurarii normale a producţiei, înregistrarea şi evidenţa în expresie valorică a activităţii economice din cadrul întreprinderii; urmăreşte utilizarea eficientă a resurselor, desfăşurarea ritmică a activităţii, semnalează fenomenele care influenţează nivelul profitului şi reducerea costurilor etc.

Funcţiunea financiar-contabilă are implicaţii în activitatea generală de gestiune, în asigurarea fondurilor necesare pentru salarii, materii prime şi materiale, utilaje etc.

Un rol important revine activităţilor ce ţin de exercitarea funcţiunii financiar-contabile cu privire la contractarea creditelor în momentele potrivite pentru desfăşurarea normală a producţiei, folosirea judicioasă a disponibilităţilor băneşti, încasarea creanţelor, dimensionarea corectă a rezervelor etc.

Activităţile acestei funcţiuni se grupează în două categorii:

• activitatea financiară, care se refera la obţinerea şi folosirea raţionala a mijloacelor financiare ale întreprinderii, la utilizarea facilităţilor de ordin financiar, achitarea obligaţiilor financiare, contractarea de credite şi rambursarea lor etc.

• activitatea contabilă, care asigură înregistrarea şi evidenţa veniturilor şi cheltuielilor, a materialelor şi a producţiei, calculul costurilor şi determinarea rezultatelor financiare finale, evidenţierea modificărilor patrimoniale în volum şi structură.

Funcţiunea financiar-contabilă, prin complexitatea operaţiunilor pe care le ocazionează, prin multiplele corelaţii pe care le are cu toate celelalte funcţiuni ale întreprinderii, se concretizează ca o latură bine definită a gestiunii financiare a întreprinderii.

În strânsă legatură cu celelalte funcţiuni ale întreprinderii, funcţiunea financiar-contabilă are rolul de a asigura apărarea, creşterea şi consolidarea patrimoniului întreprinderii. În această sferă se includ toate deciziile legate de realizarea investiţiilor şi finanţarea acestora, evidenţa producţiei şi a cheltuielilor, precum şi repartizarea şi utilizarea profitului realizat.