Politica de Țintire Directă a Inflației

Politica de tintire directa a inflatiei

Introducere

Inflatia este un dezechilibru major prezent în economia oricarei tari, reprezentat de o crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale.

Inflatia este un indicator final, care arata la sfârsit de an fiscal daca politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alaturi de politicile Bancii Centrale, se coordoneaza si conduc la o stabilitate a preturilor de consum.

Din punct de vedere etimologic,termenul de inflatie provine din latinescul inflare,iar ulterior s-a transformat în vocabularul limbii franceze sub denumirea de inflation,având ca traducere dezechilibru economic si monetar.

Inflatia este considerata una dintre cele mai grave si complexe probleme cu care se confrunta si s-au confruntat tarile cu o economie de piata.

Mugur Isarescu afirma ca inflatia este un lucru rau ,care afecteaza economia atât pe termen scurt,cât si pe termen lung.Pe termen scurt, erodeaza puterea de cumparare a monedei si prin aceasta îi afecteaza în mod deosebit pe cei mai vulnerabili cetateni-pensionarii,bursierii,cei cu venituri fixe.Pe termen lung,inflatia descurajeaza investitiile si inhiba cresterea economica..

Definitii ale politicii de tintire directa a inflatiei

În ultimii ani s-a conturat o noua strategie de politica monetara intitulata:tintirea directa a inflatiei.Acest concept este unul relativ nou,modern,discutii cu privire la aceasta politica monetara având loc prin anii 80.

Prima tara care a adoptat aceasta strategie a fost Noua Zeelanda,în anul 1988.Pâna în prezent aproximativ 20 de tari au adoptat acest regim printre care: Canada, Chile,Israel ,Marea Britanie,Suedia,Cehia,Polonia,Ungaria.Desi au adoptat acelasi regim,detaliile de ordin tehnic au fost diferite de la o tara la alta.În toate cazurile aceasta strategie a dat rezultate ,rata inflatiei scazând dupa adoptarea sa.

Tintirea directa a inflatiei reprezinta strategia de politica monetara ce implica stabilirea unei tinte pentru nivelul ratei inflatiei ,pe o anumita perioada de timp ,tinta ce trebuie atinsa cu ajutorul masurilor luate în politica monetara pentru a se asigura stabilitatea preturilor(Sherwin).

Beneficiile pe care le poate aduce stabilitatea preturilor:

1.Stabilitatea preturilor permite companiilor si consumatorilor sa îsi fundamenteze mult mai bine deciziile de consum sau de investitii;

2.Resursele pe piata vor fi alocate mult mai eficient (riscuri mai mici, productivitate mai mare);

3.Stabilitatea preturilor face ca prima de risc inclusa în rata dobânzii sa fie foarte mica, fapt ce diminueaza semnificativ costul finantarii;

4.Absenta unei rate mari a inflatiei face ca plasamentele în active reale (stocuri de bunuri) sa fie mult mai reduse, plasamentele în active reale nefiind cea mai buna decizie de investitii;

5.Stabilitatea preturilor diminueaza cererea de bani lichizi pe piata;

6.Stabilitatea preturilor diminueaza redistribuirea diferentiata a veniturilor si bunastarii în economie.

Svensson defineste tintirea inflatiei raportându-se la caracteristicile acesteia:

- tintirea inflatiei reprezinta o tinta numerica,fie ca este vorba de un anumit procent ce trebuie asigurat cu sau fara un interval de toleranta ,fie ca este vorba de stabilirea unui interval în care inflatia sa fie inclusa.Stabilirea numerica a acestei tinte inflationiste este strict legata de indicele de pret care este luat în considerare ,experienta tarilor care au trecut la tintirea inflatiei aratând ca indicele cel mai frecvent utilizat este indicele preturilor de consum (CPI)

- procesul decizional la nivel de banca centrala se bazeaza pe o puternica independenta a acesteia în ceea ce priveste adoptarea instrumentelor de politica monetara care sa conduca la realizarea tintei inflationiste;

- presupune un grad ridicat de transparenta si asumarea responsabilitatii pentru atingerea tintei de inflatie

Politica de tintire directa a inflatiei integreaza recunoasterea importantei fenomenului inflationist în economiile moderne si,totodata,faptul ca asigurarea stabilitatii preturilor reprezinta cea mai eficienta metoda de sustinere de catre politica monetara a dorintei generale de crestere economica pe termen lung.

Ghidata de scopul atingerii nivelului-tinta al inflatiei impus în obiectiv,banca centrala utilizeaza regulile ca elemente de ghidare(Svensson) si nu ca reguli rigide ce trebuie aplicate.

Relatia bani-inflatie nu este un element definitoriu al acestei strategii dar poate constitui o premisa favorabila pentru determinarea adecvata a instrumentelor monetare pentru care opteaza autoritatea monetara.