Politica Monetară a Băncii Albaniei în Perioada de Tranziție

Domeniu: Finanțe

Conține 7 fișiere: doc

Pagini : 119 în total

Cuvinte : 38996

Mărime: 300.03KB (arhivat)

Publicat de: Andreea P.

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf. Univ. Dr. FLORIN GEORGESCU

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Facultatea de Finanţe, Asigurãri, Bãnci şi Burse de Valori

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOL I: Politica monetarã, componentã esenţialã a politicii economice a statului.
1. Principalele grupe de politici economice în ţãrile democratice cu economie de piaţã.
1.1 Politici în domeniul fiscal-bugetar.
1.2 Politici în domeniul veniturilor.
1.3 Politici economice specifice.
1.4 Politicile din domeniul monetar.
1.4.1 Definirea politicii monetare, rol, instituţii abilitate.
1.4.2 Interdependenţe cu celelalte tipuri de politici economice
2. Dirijarea politicii monetare: obiective şi scopuri.
2.1 Obiective.
2.2 Divergenţe între obiectivele politicii economice.
2.3 Poligoane – obiectiv ale politicii economice.
2.4 Strategii ale bãncii centrale: utilizarea obiectivelor monetare.
2.5 Alegerea obiectivelor
3 Decizia de politicã macroeconomicã.
4. Teorii monetare.
4.1 Modelul lui Keynes
4.2 Monetarismul şi neomonetarismul.
4.3 Sinteza neoclasicã.
CAPITOL II: Instrumente ale politicii monetare utilizate de banca centralã.
1. Rolul bãncii centrale în proiectarea şi aplicarea politicii monetare.
2. Mecanisme de transmisie a politicii monetare.
2.1 Agregatele monetare.
2.2 Multiplicatorul monetar.
2.3 Teoreme ale politicii monetare.
2.3.1 Politica monetarã şi controlul inflaţiei.
2.3.2 Politica monetarã şi creşterea economicã.
2.3.3 Politica monetarã şi echilibrul extern, echilibrul bugetar, echilibrul acumulare-investiţii.
3. Instrumente ale politicii monetare utilizate de banca centralã.
3.1 Operaţiile de tip open market.
3.2 Politica taxei oficiale a scontului.
3.3 Rezervele minime obligatorii.
3.4 Politica de credit.
CAPITOL III: Tendinţe actuale ale politicii monetare în ţãri dezvoltate
1.Tendinţe actuale ale politicii monetare în ţãrile dezvoltate
1.1 Principalele caracteristici ale procedurilor operaţionale ale bãncilor centrale
1.2 Tehnicile utilizate de bancile centrale în aplicarea politicilor monetare
1.3 Principalele instrumente de dirijare a rezervelor
1.3.1 Creditele de refinantare ale bãncilor centrale
1.3.2 Rezevele minime obligatorii
CAPITOL IV: Reforma sistemului bancar, a instrumentelor şi politicii monetare în perioada de tranziţie, în Albania.
1. Restructurarea sistemului bancar.
2. Reforma instrumentelor de politicã monetarã în perioada de tranziţie.
2.1 Instrumente şi tehnici de intervenţie directã.
2.1.1 Politica determinãrii volumului creditelor.
2.12. Politica dobãnzilor ca politicã monetarã şi de credit.
2.2 Instrumente şi tehnici de intervenţie indirectã.
2.2.1 Politica de open market.
2.2.2 Sistemul rezervelor minime obligatorii.
Concluzii
Bibliografie

Extras din referat

Politica monetarã, componentã esenţialã a politicii economice a statului.

Experienţa istoricã a demonstrat necesitatea intervenţiei statului în economie în scopul prevenirii şi atenuãrii dezechilibrelor economice, al apropierii extremelor în ciclurile de dezvoltare şi al asigurãrii unei dezvoltãri stabile şi de duratã.

Politica economicã reprezintã forma sub care se realizeazã aceastã intervenţie şi se compune din: instrumentele şi mecanismele utilizate de stat pentru a interveni; cadrul instituţional în care se acţioneazã. Întrucât în lumea contemporanã existã o diversitate de obiective, precum şi de instrumente, mecanisme şi instituţii implicate, în mod frecvent se utilizeazã pluralul de politici economice.

În sistemele dictatoriale, cu economii bazate pe planificare centralizatã, statul intervine direct, prin mijloace administrative, în influenţarea proceselor economice. Variabilele esenţiale – preţurile, salariile, producţia, acumulãrile, rentabilitatea etc. – sunt stabilite centralizat de cãtre planul central, în baza unor balanţe materilae primare de echilibru şi ele rãmân fixe pe perioade îndelungate. Pieţele sunt practic desfiinţate sau marginalizate, banii sunt simpli numitori comuni ai unor variabile planificate.

Istoria a demonstrat ca aceste mecanisme pot funcţiona relativ bine în perioade excepţionale de crizã sau rãzboi, dar pe termen lung se degenereazã în birocraţie, ineficienţã, dezinteres general faţã de progres.

În contrast cu economiile centralizate, sistemele economico-sociale democratice funcţioneazã pe principiile libertãţilor şi drepturilor omului, ale liberei iniţiative şi concurenţei, iar sistemul economic se bazeazã pe mecanismele de piaţã. Variabilele fundamentale – preturi, salarii, economisiri, consum, producţie – se stabilesc pe baza raportului cerere-ofertã în bani, având funcţii depline şi neîngrãdite. Cererea de consum se exprimã nemijlocit pe pieţe, influenţãnd starea de echilibru a acestora într-o dinamicã cu multe mecanisme de autoreglare.

Intervenţia statului în economie se poate face, în consecinţã, prin instrumente indirecte, care sã afecteze cât mai putin drepturile cetãţeanului şi libera iniţiativã.

Despre o fundamentare teoreticã şi o abordare practicã concretã a intervenţiei statului în viaţa economicã, acceptatã pe scarã largã în majoritatea ţãrilor democratice şi cu economie de piaţã, se poate vorbi numai dupã al doilea rãzboi mondial. Punctul comun de plecare l-a constituit “Teoria generalã a ocupãrii forţei de muncã, a dobânzii şi a banilor” a lui Keynes.

1. Principalele grupe de politici economice în ţãrile democratice cu economie de piaţã.

În prezent, intervenţia statului în economia de piaţã sau altfel spus politica economicã, poate fi grupatã în patru mari domenii:

- Monetar

- Fiscal

- Venituri

- Domenii specifice.

1.1 Politici în domeniul fiscal-bugetar.

Statul are dreptul de a stabili impozite şi alte surse de venituri, iar, pe de altã parte, de a efectua cheltuieli guvernamentale, transferuri sau de a subvenţiona anumite ramuri sau produse. Intervenţia statului în aceste domenii este extrem de diversificatã (numai sistemele de impozitare pot constitui numeroase reglementãri şi cazuri) si poartã denumirea de politicã fiscalã (sau politicã fiscal-bugetarã).