Politica monetară din Danemarca

Introducere

În condițiile în care celelalte pârghii economice erau, practic, imposibil de utilizat, politica monetară s-a dovedit a fi singura în măsură să ducă la îndeplininirea măsurărilor de stabilizare, chiar dacă aceasta, la început, s-a făcut cu destul de multe eforturi.

Scopul prezentului proiect constă în: cercetarea bazelor teoretice și metodologice ale politicii monetare ca o totalitatea formelor de organizare a relațiilor financiare, determinarea influenței diverselor elemente ale mecanismului financiar, elaborarea unui sistem de măsuri privind gestiunea stabilității monetare pentru Danemarca.

În capitolul I al lucrării mele de licență, am abordat cateva notiuni despre politică monetară, istoria politicii monetare, instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor economice, tipuri de obiective finale.

În capitolul II al lucrării mele de licență, am realizat un studiu de caz despre politica monetară din Danemarca, distribuția responsabilităților pentru politica economic, cum menține Banca Națională a Danemarcei coroana stabila, facilitățile de creditare și depozitare ale Bancii Naționale a Danemarcei, rolul Băncii Naționale a Danemarcei în BCE și în cooperarea economică și financiară a UE, transmiterea ratei dobânzii.

În final, am redactat cateva concluzii concrete in legătura cu lucrarea mea de licență.

Capitolul I

Abordări teoretice despre notiunea de “politică monetară”

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare (banca centrală, trezoreria etc.) influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activității economice, ocupare a forței de muncă, stabilitate a prețurilor etc.).

Istoria politicii monetare

Evoluția politicii monetare este determinată de evoluția sistemului monetar și de evoluția gândirii economice.

Pe parcursul mai multor secole promovarea politicii monetare se reducea la luarea deciziilor de batere a monedei metalice și de emitere a banilor de hârtie. Crearea primelor bănci centrale (bănci cu drept de emisie monetară) a fost influențată de ideea menținerii parității bancnotelor în raport cu metalul prețios și în raport cu bancnotele altor state. Respectiv, obiectivul politicii monetare a fost menținerea etalonului aur.

Împreună cu conștientizarea ciclicității în activitatea economică (sfârșitul sec. XIX - începutul sec. XX) s-a modificat și obiectivul politicii monetare, incluzând și supravegherea stabilității sistemului financiar. Crizele și panicile bancare au impus băncilor centrale rolul de „împrumutător de ultima instanță” și au demonstrat rolul ratei dobânzii în stimularea creditului bancar.

În anii 1980 mai mulți economiști au început să pledeze pentru independența băncilor centrale de celelalte organe de stat.

Teoria politicii monetare, precum și practica internațională, cunoaște următoarele tipuri de obiective finale:

- creșterea economică durabilă

- ocuparea deplină a forței de muncă

- stabilitatea prețurilor

- stabilitatea ratelor dobânzii

- stabilitatea externă (stabilitatea cursurilor de schimb valutar și sustenabilitatea balanței de plăți)

- stabilitatea sistemului financiar și alocarea optimă a fondurilor (resurselor) financiare

Banca centrală nu poate să urmărească toate aceste obiective concomitent.

Instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor economice sunt:

Operațiuni pe piață deschisă (open-market)

Operațiunile pe piață deschisă reprezintă activitatea băncii centrale pe vânzare și cumpărare de titluri ale pieței monetare. Prin intermediul acestor operațiuni autoritățile monetare modifică rezervele băncilor și indirect influențează cantitatea de monedă în circulație. Atunci când banca centrală vinde titluri, ea retrage o parte din lichiditățile băncilor și micșorează oferta de monedă în circulație. În cazul invers, al cumpărării de titluri, banca centrală „injectează” lichiditate suplimentară, majorând masa monetară.