Politica Monetară și Obiectivele sale Specifice

Politica monetara si obiectivele sale specifice

1. Politica monetara – componenta esentiala a politicii economice

„Prin politica monetara se întelege, în sens larg, ansamblul de masuri prin care statul (reprezentat, de regula, de banca centrala) actioneaza asupra agregatelor monetare si a activelor financiare în vederea mentinerii lor sub control si a realizarii echilibrului economic sau în vederea orientarii activitatii economice într-o anumita directie.” (Mugur Isarescu)

Politica monetara reprezinta unul din „instrumentele” politicii economice, prin intermediul caruia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine Bancii Centrale, care detine monopolul în formularea si transpunerea în practica a obiectivelor politicii monetare.

Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare si, totodata, obiectivul central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, echilibrul balantei de plati externe. Pentru realizarea acestor obiective generale de politica economica, politica monetara actioneaza ca un instrument de actiune prin moneda si reprezinta ansamblul masurilor exercitate de autoritatea monetara pentru a influenta dezvoltarea economica si pentru a asigura stabilitatea preturilor.

Elementele ce definesc politica monetara, în sinteza realizata de guvernatorul BNR , sunt grupate astfel:

- teoriile economice, care au creat cadrul interventiei statului prin intermediul banilor si mersul gândirii monetariste în diferite perioade istorice;

- obiectivele politicii monetare, având în vedere diversitatea remarcabila, chiar în lumea contemporana, a acestor obiective: echilibrul monetar, echilibrul economic general, stabilitatea monedei nationale, stabilitatea preturilor, stimularea activitatii economice;

- institutiile care stabilesc obiectivele politicii monetare (Parlament, Guvern, Bnaca Centrala); se remarca tendinta de a stabili obiectivele politicii monetare printr-un text neechivoc de lege, ceea ce reduce disputele în acest domeniu;

- reglementarile, instrumentele si mecanismele de transmitere ale politicii, care pot fi grupate în domeniile cunoscute ale interventionismului monetar (controlul masei monetare, operatiuni de piata, rezerve minime obligatorii ale bancilor, rezervele internationale de aur si valuta convertibila, cursul de schimb, supravegherea bancara);

- integrarea politicii monetare în celelalte mari grupe ale politicii economice (politicile fiscal-bugetare, politicile de control al veniturilor, politicile industriale si specifice ale statelor etc.) si formularea mixului de politici economice;

- corelarea politicii monetare a anui stat cu politicile altor state si formularea politicii monetare în planul organismelor regionale (Uniunea Europeana si Banca Centrala Europeana) si organismelor internationale (FMI), pentru realizarea echilibrului monetar intern, extern si international.

Este important de subliniat ca politica monetara are un dublu caracter: monetar, urmarit la nivelul Bancii Centrale prin modificarea volumului emisiunii monetare si de credit, urmarit la nivelul bancilor comerciale prin modificarea volumului creditelor acordate economiei.

Deciziile agentilor economici sunt influentate de numerosi factori dintre care unii depind direct de politica guvernului. Pentru a avea eficacitate, aceasta politica economica a guvernului trebuie sa fie coerenta, adica nu se poate vorbi de politica monetara independent de ansamblul actiunilor guvernamentale, independent de politica bugetara, de politica de venit si de politicile structurale. Politica monetara trebuie sa actioneze ca un element al ansamblului, prin punctele sale privilegiate de actiune.

Asigurarea unei cresteri puternice si durabile, cu o repartitie echitabila, care sa dea posibilitatea fructificarii acestei cresteri, este scopul principal al politicii economice a unei tari.

Pornind de la aceasta constatare, moneda, ca intermediar al tranzactiilor, daca se gaseste într-o cantitate insuficienta, împiedica expansiunea. Economisirea si investitia nu sunt definite ex-ante, dar rezulta dintr-un echilibru dinamic, la care politica monetara contribuie, astfel încât acesta sa se realizeze la un nivel cât mai ridicat posibil, tinând cont de celelalte echilibre ce trebuie realizate.