Politici Monetare Promovate de BNR după 1990

Cap. 1 Politica monetara promovata de BNR în perioada de dupa 1990 si implicatiile sale

Trecerea economiei la o noua etapa a produs ample si profunde reforme în ceea ce priveste statutul BNR.

Chiar în primul an de tranzitie se separa functiile de banca comerciala si centrala de Banca Nationala.

- Banca Nationala a României a devenit Banca Centrala;

- Banca Comerciala Româna a preluat functiile comerciale ale BNR, devenind astfel banca de depozit;

- Aplicarea întregii durate a mandatului (5 ani) tuturor membrilor Consiliului de administratie al BNR;

- prevederi referitoare la elaborarea modelelor situatiilor financiare anuale si emiterea de catre BNR a reglementarilor proprii de organizare si conducere a contabilitatii, precum si la contabilizarea operatiunilor economico-financiare ale BNR, care se realizeaza cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor Publice.

S-a constituit, intr-o forma incipienta, sistemul bancar ierarhizat, având în vârful piramidei Banca Centrala si la nivelul imediat urmator bancile comerciale. Desfasurarea bancilor din sistem trebuia si ea reglementata, motiv pentru care în 1991 sunt elaborate legile care statuteaza acest lucru: Legea privind activitatea bancara (Legea nr. 33/1991) si legea privind statutul BNR (Legea nr. 34/1991).

Prevederile legale au fost îmbunatatite prin elaborarea unei noi legislatii în domeniu, care sa permita demararea programului de aderare la Uniunea Monetara Europena. Astfel în 1998 au fost abrogate ambele legi din 1991, intrând în vigoare Noul Statut al Bancii Nationale (Legea nr. 101/1998), problema de baza evidentiata de noua lege vizând acordarea unei mai mari independente Bancii Centrale. În vederea atingerii obiectivului clar stabilit de data aceasta, si anume acela de asigurare a stabilitatii monedei nationale în scopul asigurarii stabilitatii preturilor.

Posibilitatea desfasurarii activitatii fara interventii din afara, poate permite BNR sa adopte si sa aplice o politica monetara care, prin canalele de transmisie specifice, sa conduca la realizarea obiectivelor stabilite si, implicit, la influentarea economiei în scopul asigurarii stabilizarii macroeconomice.

Procesul de tranzitie la economia de piata a presupus, în mod firesc, si mutatii semnificative în politica monetara promovata de BNR.

Ca urmare a inflatiei ridicate, agravate în contextul liberalizarii în etape a preturilor din economia româneasca, politica monetara promovata de BNR a avut un pronuntat caracter restrictiv (mai ales în perioada 1993-1997). Desi BNR a majorat semnificativ ratele de dobânda la creditele de refinantare, urmarind sa le stabileasca la un nivel real pozitiv, ele au ramas la nivele real negative (perioada 1993-1998) si au avut un rol modest în calitate de instrument de politica monetara.

Evolutia ratelor de dobânda practicate de BNR si de bancile comerciale, în perioada 1993-1998, poate fi urmarita pe baza datelor din tabelul de mai jos:

Evolutia ratelor de dobânda practicate de BNR si de bancile comerciale, în perioada 1993-1998

- în procente -

1993 1994 1995 1996 1997 1998

Banca Nationala a României

Dobânzi medii active 120,5 62,4 47,2 40,32 52,6 40,6

Dobânzi medii pasive 34,9 43,2 9,1 12,0 18,8 13,8

Bancile comerciale

Dobânzi medii active 80,6 60,6 43,7 50,6 60,4 63,7

Dobânzi medii pasive 71,5 47,4 36,7 41,0 45,7 54,6

Rata inflatiei 256,1 136,7 32,3 38,8 154,8 59,1

Sursa: Raportul anual al BNR, 1998

Pe baza datelor din tabelul prezentat anterior se pot desprinde urmatoarele concluzii:

- marja dobânzilor practicate de BNR în perioada analizata a fost superioara celei practicate de bancile comerciale, ceea ce a condus la obtinerea de catre banca centrala a unor rezultate financiare pozitive, semnificative, care însa s-au reflectat, prin filiera sistemului bancar, în costurile agentilor economici titulari de credite;

- nivelul dobânzilor pasive practicate de BNR s-a situat cu mult sub nivelul ratei inflatiei, fiind astfel un factor de decapitalizare a bancilor;

- nivelul scazut al dobânzilor pasive practicate de bancile comerciale, precum si situarea lor cu mult sub nivelul ratei inflatiei (mai ales în anii 1993, 1994, 1997) a determinat decapitalizarea agentilor economici cu excedent temporar de lichiditati, frânarea procesului de economisire în moneda nationala si slabirea încrederii în aceasta.