Premise pentru Aderarea României la Zona Euro

Premise pentru aderarea României la zona euro

1. UEM şi condiţiile necesare pentru adoptarea euro

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (1 ianuarie 2007), aceasta a început pregătirea următorului pas şi anume îndeplinirea criteriilor de convergenţă de la Maastricht care permit aderarea la zona euro. Deşi în Tratatul de la Maastricht sunt prevăzute doar criterii de convergenţă nominală, instituţiile comunitare pun accentul pe îndeplinirea acestora într-o manieră sustenabilă, pe termen mediu şi lung şi nu numai atingerea unui nivel pentru o anumita perioadă. Pentru realizarea acestui lucru este necesar ca procesul de convergenţă reală să se realizeze simultan cu procesul de convergenţă nominală.

1.1. Uniuniea Economică şi Monetară

Se poate considera că procesul de integrare monetară europeană a debutat odată cu crearea SME , în 1979. Unul din cele mai importante momente ale realizării Uniunii Economice şi Monetare este semnarea Tratatului de la Maastrict ce prevede unificarea monetară europeană în 3 etape şi criteriile de convergenţă (condiţiile) care trebuie îndeplinite pentru participarea la ultima etapă.

Prima etapă, considerată şi etapa de pregătire , a debutat la 1 iulie 1990, pe baza planului Delors şi s-a desfăşurat pâna la sfârşitul anului 1993. În această perioadă au fost eliminate restricţiile ce ţineau de circulaţia capitalurilor între statele membre, marcând definitivarea Pieţei Unice Interne ; s-a negociat şi aprobat Tratatul UE, largirea rolului ECU, s.a.

În a doua etapă, desfaşurată între 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998, s-a înfiinţat Institutul Monetar European ce avea ca principale atribuţi creşterea cooperării dintre băncile centrale şi creşterea coordonării politicii monetare ; derularea activităţilor necesare înfiinţării SEBC - Sistemul European al Băncilor Centrale ; aplicarea unei politici monetare unice ; introducerea monedei unice în a treia etapă.

În această etapă ţările membre UE au urmărit şi îndeplinirea criteriilor de la Maastricht .

A treia etapă, ar fi trebuit să se desfăşoare în 1997, ori cel mai târziu la începutul anului 1999, dar a fost amânată cu 2 ani. Pe baza rapoartelor Institutului Monetar European (IME) si ale Comisiei Europene, Consiliului European a stabilit ţările care respectau criteriile de convergenţă. Comisia Europeana a recomandat în 1998, pe baza datelor din anul precedent, ca 11 ţări (din cele 15 ţări membre ale Uniunii Europene) să treacă la etapa finala a UEM. Marea Britanie şi Danemarca dispuneau de clauza de neparticipare, Suedia nu a dorit să adere, Grecia nu îndeplinea toate criteriile.

Pentru pregătirea etapei finale s-a înfiinţat Banca Centrală Europeană la 1 iunie 1998 (Institutul Monetar European va deveni BCE). La 1 ianuarie 1999 s-au fixat ratele irevocabile de conversie între monedele naţionale ale celor 11 ţări membre şi euro. Grecia s-a alăturat şi ea zonei euro în ianuarie 2001.

Iniţial moneda euro a circulat doar ca monedă scriptural, de cont, iar dupa 1 ianuarie 2002 aceasta a apărut în circulaţie în paralel cu monedele naţionale. De la 1 martie 2002 euro devine singura moneda oficială a celor 12 state membre ale UEM.

1.1.1 Caracteristici ale ERM II

În martie 1979 a fost adoptat sistemul multilateral de curs de schimb, numit ERM (The European Exchange Rate Mechanism) prin care toate monedele participante aveau stabilite, în parte, parităţi centrale în raport cu celelalte monede derivate, din cursul faţă de ECU. Monedele participante aveau o bandă de fluctuaţie de +/- 2,25%.

După adoptarea euro ca monedă unică, Sistsemul Monetar European şi-a încetat existenţa şi a început să funcţioneze mecanismul bilateral ERM II. Noul mecanism va exista atâta timp cat mai sunt state membre ale Uniunii Europene care nu participă la ultima etapă a UEM; meanismul presupune definirea parităţii centrale a fiecarei monede participante comparativ cu euro.

Noua bandă de fluctuaţie este de +/- 15% , cu posibilitatea îngustării. În acest sens, dintre cele 4 state rămase în afara Uniunii Monetare, doar Danemarca şi Grecia au hotărât să participe la ERM: Danemarca – banda de fluctuaţie +/-2.25%, Grecia – cu o bandă de +/-15%. Ca noul mecanism sa funcţioneze este necesar şi ca băncile centrale şi BCE să intervină pentru a menţine cursul în limitele normale de fluctuaţie.

1.2. Criterii generale de aderare la zona euro

Criteriile generale pentru adoptarea monedei euro au fost precizate în Tratatul privind Uniunea Europeana, semnat la Maastricht(7 februarie 1992). Tratatul a fost modificat ulterior prin Tratatul de la Amsterdan, Tratatul de la Nisa şi Tratatul de la Lisabona.

Tratatul Uniunii Europene este rezultatul unei înţelegeri dintre şefii de stat şi de guvern ai statelor membre ale Comunităţii Europene (Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania) ce a dus la reuniunea Consiliului de la Maastricht în decembrie 1991. Aici s-au stabilit principalele probleme ce urmau a fi incluse în tratat şi data şi locul unde va fi adoptat tratatul - 7 februarie 1992, Maastricht. Un obiectiv propus spre realizare este adoptarea aceluiaşi curs de schimb pe teritoriul statelor membre UE (unificarea cursului de schimb).

Pentru a face parte din zona euro, ţările candidate trebuie să respecte următoarele etape:

a. Îndeplinirea condiţiilor pentru aderarea la Uniunea Europeana;

b. Preluarea aquis-ului comunitar;

c. Respectarea Tratatului Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht).