Premise pentru aderarea României la zona euro

Cap I. Primii pasi ai României spre zona euro

Începând cu 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene. Sarbatorit cu fast în toate marile orase ale tarii, acest moment a marcat si intrarea în linie dreapta în cursa pentru euro.

Aderarea la Uniunea Europeana reprezinta un catalizator al progresului si un instrument pentru ca România sa elimine decalajele care o despart în prezent de nivelul Uniunii Europene, atât în plan economic cât si al institutiilor si performantei de ansamblu a societatii. Aderarea la UE a reprezentat un însemnat pas înainte, si totusi procesul de reducere a decalajelor continua. Aderarea la zona euro va reprezenta un al doilea pas de mare importanta în acest proces. Conform reglementarilor actuale, adoptarea euro nu poate fi realizata mai curând de doi ani de la data intrarii în UE, dar este probabil ca îndeplinirea conditiilor care sa faca posibila intarea în acest proces nu se va realiza din primul an dupa aderarea la UE.

I.1. Criteriile de convergenta nominala

Moneda unica este conceputa sa stimuleze realizarea pietei unice europene deschisa celor 370 de milioane de consumatori, pe care circula liber bunurile, capitalurile si persoanele. Adoptarea monedei are misunea sa impulsioneze dezvoltarea schimburilor economice internationale în interiorul UE si în raporturile cu alte state. Folosirea acestei monede suprima unele costuri legate de tranzactiile în devize, îmbunatateste fluiditatea si transparenta tranzactiilor comerciale.

Utilizarea monedei euro în spatiul european stimuleaza cadrul concurential între statele membre. Preturile marfurilor si serviciilor fiind exprimate într-o singura moneda, se pot face comparatii asupra nivelului si eficientei productiei din diferite state, iar cumparatorii sunt avantajati.

Pentru trecerea la aceasta etapa, nu exista un calendar prestabilit, ci fiecare stat progreseaza în ritmul propriu, intrarea facându-se nu automat, ci dupa evaluarea din perspectiva îndeplinirii criteriilor de convergenta.

Criteriile de convergenta reprezinta testul economic de evaluare a stadiului de pregatire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice si Monetare. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de catre toate statele membre UE în 1993, si se refera la:

- stabilitatea preturilor: rata medie a inflatiei (calculata prin indicele armonizat al preturilor de consum) pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5% pe cea (respectiv, media aritmetica a ratelor inflatiei) a celor mai performante state membre în ceea ce priveste stabilitatea preturilor; în plus, aceasta evolutie trebuie sa se dovedeasca a fi sustenabila.

- finantele publice: pozitia financiara a guvernului trebuie sa fie sustenabila, aceasta fiind atinsa prin mentinerea unei pozitii bugetare fara atingerea unui deficit considerat excesiv. În particular: (i) deficitul bugetar al statului (planificat sau efectiv) nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB; daca aceasta valoare este depasita, deficitul bugetar trebuie sa fie redus substantial si continuu, catre o valoare apropiata de cea de referinta sau depasirea valorii de referinta trebuie sa fie exceptionala si temporara: (ii) datoria publica nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB, iar daca înregistreaza valori mai mari trebuie sa se diminueze semnificativ si sa se apropie de valoarea de referinta într-un ritm satisfacator.

- ratele dobânzii: rata medie nominala a dobânzii pe termen lung pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2% pe cea (respectiv, media aritmetica a ratelor dobânzii pe termen lung) a celor mai performante state membre în ceea ce priveste stabilitatea preturilor; rata dobânzii poate fi masurata pe baza titlurilor de stat pe termen lung sau pe baza altor valori mobiliare comparabile.