Prețurile, salarile și inflația

1. Interdependenta inflatie – preturi si spirala inflationista

Inflatia, abordata mai ales sub aspectul ei de proces al cresterii preturilor, s-a situat in prim planul dezbaterilor de teorie si politica economica din ultimele decenii. Pe de o parte, deoarece indeosebi incepand din a doua jumatate a anilor ’60 si pana in prima jumatate a anilor ’80, ritmul cresterilor de preturi a marcat o accentuare deosebita. Pe de alta parte, procesele inflationiste au devenit mai complexe si diversificate, impletindu-se, cumulandu-se si constituindu-se, totodata, in factori de ingrijorare deopotriva pentru consumatori si pentru autoritati.

Intr-o analiza teoretica a inflatiei, Maurice Flamant afirma ca etimologia nu vine deloc in sprijinul definirii acestui concept, asa cum e cazul cu altele ; inflatia vine de la "inflare" si sensul acestuia (camuflare, umflatura) nu sugereaza ca e vorba de cresterea cantitatii de bani in circulatie si nici de cresterea generala a preturilor.

Din punct de vedere al evolutiei istorice se desprinde ideea ca pe masura dezvoltarii economico-sociale, procesul inflationist a devenit mai complex, iar factorii si formele de manifestare mai diversificate.

Inflatia, ca fenomen monetar, inseamna exces de masa monetara, in raport cu cantitatea de bunuri si servicii care ii asigura acoperirea.

Inflatia este, deci, o notiune legata de masa banilor in circulatie. Atunci cand in circulatie se afla o masa de bani excesiva in raport cu nevoile circulatiei, banii se depreciaza fata de marfurile si serviciile aferente si avem de-a face cu inflatie. De aceea este esential sa fie pastrata o corelatie in timp, un raport direct intre cresterea economica si cantitatea de bani.

E evident ca fenomenul inflationist este insotit de cresterea preturilor. Dar preturile nu sunt numai un efect al inflatiei. Intre preturi si inflatie exista o interconditionare reciproca, exista raporturi complexe. Preturile pot fi atat efect cat si cauza a inflatiei.

Aparitia inflatiei este un efect si un semnal al aparitiei sau existentei unor disfunctionalitati sau dezechilibre in economie, a unei stari economice bolnave. Unul dintre cele ma importante echilibre, in orice economie, este cel dintre cerere si oferta.

Aparitia unui dezechilibru intre cerere si oferta este un prim factor de manifestare a inflatiei, mai exact, a inflatiei prin cerere, care la randul ei poate fi alimentata de alti factori, cum ar fi modul de finantare al unor investitii productive si eficienta lor redusa, stimularea exagerata a nevoilor de consum etc.

Inflatia prin cerere se poate aprecia ca atare in momentul in care oferta nu poate satisface in mod constant cererea, cand se instaleaza de fapt, penuria. Asta atrage dupa sine o crestere exploziva a preturilor care antreneaza cresterea costului vietii. In aceaste conditii se opereaza sporuri salariale si alte masuri de protectie sociale, care au doua efecte; pe de o parte restabilesc puterea de cumparare a veniturilor, iar pe de alta, au drept consecinta directa cresterea costurilor de productie (si in cele din urma a preturilor), deci au repercusiuni directe in sfera de productie, cand se poate afirma ca, inflatia a devenit un fenomen economic real.

Asta este una din cauzele inflatiei, si anume, inflatia prin costuri.

Inflatia reala s-a transformat in inflatie monetara. Deci, originea inflatiei este cresterea preturilor provocata de penurie, de dezechilibrele dintre cerere si oferta.

Momentul in care se poate aprecia ca sporirea preturilor este un fenomen inflationist, este un moment in care cresterea preturilor provocata de penurie se generalizeaza, fenomen insotit inevitabil de aspecte sociale, cum ar fi : majorari de salarii, indexari, compensari ; iar cresterea preturilor nationale devanseaza cresterea preturilor externe, acest fenomen purtand numele de "ecart inflationist". Efectul acestuia incetineste exporturile si faciliteaza importurile, proces care a amplificat peste o anumita limita, poate duce la situatia in care tara respectiva sa-si epuizeze rezervele valutare, exact cum s-a intamplat in Romania dupa revolutia din 1989.

Momentul in care cresterea preturilor a depasit granita care o demarca de inflatie, e foarte greu de apreciat, pentru ca nu orice crestere de preturi este inflationista. De asemenea, in evaluarea inflatiei si a consecintelor sale este aproape imposibil de disociat partea datorata procesului de liberalizare a preturilor de partea determinata de cauzele de fond propriu-zise ale inflatiei, de partea care reprezinta efectul altor masuri de reforma cum sunt : liberalizarea salariilor, privatizarea, unificarea cursului valutar, liberalizarea relatiilor comerciale externe, precum si consecintele disfunctionalitatilor in sistemul economic, ale lipsei de disciplina si control.

Inflatia, initial, a fost cauzata de penuria de produse (cererea mai mare decat oferta). Aceasta inflatie, in conditiile trecerii la economia de piata, a determinat cresterea preturilor, pentru restabilirea echilibrului valoric (echilibrul fizic nu se poate realiza decat prin sporirea productiei si/sau importului) intre cerere si oferta.

Deci, pana aici, cresterea preturilor a fost un efect al inflatiei si nu o cauza.

Cresterea preturilor a determinat insa o crestere a costului vietii, iar pentru a atenua acest efect (si numai partial), a fost necesara adoptarea masurilor de protectie sociala, dar care au atras dupa sine o crestere a costurilor de productie (majorarile de salarii, indexarile sau compensatiile trebuiau trecute pe costuri, la agentii economici) si a cheltuielilor bugetare (protectia sociala a pensionarilor si a salariatilor din sectorul bugetar).

Cresterea costurilor si a cheltuielilor bugetare a provocat, pe de o parte, o sporire a masei monetare in circulatie, si pe de alta parte, o crestere a preturilor, de aceasta data inflationista. Deci, aceasta crestere a preturilor este o cauza a inflatiei si se produce acum inflatia prin costuri si preturi. Pentru a proteja populatia –partial – de efectul noii cresteri a preturilor, au fost necesare alte masuri de protectie sociala care s-au "razbunat" tot pe costuri si in final pe preturi, amplificand inflatia (prin costuri si preturi). Repetarea acestui fenomen duce la asa-zisa spirala inflationista.