Principalele instituții financiare internaționale

CAP.1. FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL ( FMI )

1.1. CREAREA FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL

Încă din timpul celui de-al doilea război mondial, au apărut preocupări pe plan internaţional privind reorganizarea relaţiilor valutar – financiare internaţionale. În iulie 1944, a avut loc în S.U.A., în localitatea Bretton Woods, Conferinţa Monetară şi Financiară la care au participat 44 de ţări.

Prin acordurile încheiate, Conferinţa Monetară a prevăzut înfiinţarea a două organisme: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Rolul principal este deţinut de FMI, prevăzându-se că o ţară nu poate deveni membru BIRD atâta timp cât nu este membru FMI.

Activitatea oficială a FMI a început la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947, FMI a obţinut statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, însă aceasta nu poate interveni în mod direct în activitatea acestuia.

1.2. STATUTUL ŞI OBIECTIVELE FMI

Acordul a fost concretizat în 20 de articole, urmate de amendamente ulterioare. Fondului Monetar Internaţional i s-a stabilit un statut juridic, conform căruia acesta are o deplină personalitate juridică, un sistem de organe de conducere, un buget propriu şi un mecanism procedural de decizie şi de interpretare a propriului statut.

Obiectivele principale ale FMI sunt:

- Să promoveze cooperarea monetară internaţională prin intermediul unei instituţii permanente, care să constituie un mecanism de consultare şi colaborare cu ţările membre în probleme monetare internaţionale;

- Să faciliteze expansiunea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, aducându-şi astfel contribuţia la promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor de producţie în toate ţările membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea venitului lor naţional;

- Să promoveze stabilitatea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca mijloc de concurenţă internaţională;

- Să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional;

- Să pună la dispoziţia ţărilor membre fonduri valutare sub formă de credite pe termen scurt şi mediu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi externe ale ţărilor membre.

1.3. FUNCŢIILE FMI

Conform statutului FMI, ţările membre pot utiliza resursele sale numai pentru acoperirea unui deficit al balanţei conturilor curente, specificându-se expres, în articolul 6, că niciun membru nu va putea utiliza resursele fondului pentru ieşirile importante sau prelungite de capitaluri.

Principalele funcţii ale FMI sunt:

- Supravegherea politicilor financiar valutare presupune consultări periodice între ţările membre şi specialiştii Fondului cu privire la situaţia balanţei de plăţi, a sistemului monetar, preţuri, şomaj, strategii de dezvoltare, reformă, curs de schimb, etc. Fondul este obligat să supravegheze atât sistemul monetar internaţional în vederea asigurării funcţionării efective şi operativităţii acestuia, cât şi respectarea de către fiecare membru a obligaţiilor ce îi revin din trei din principiile adoptate de către FMI, respectiv: obligaţia membrilor de a se abţine de la manipularea ratelor de schimb, intervenţia pe propriile pieţe de schimb pentru a contracara dezordinea monetară şi respectarea interesului celorlalte ţări, ale căror monede pot fi afectate.

- Asistenţa financiară constă în acordarea dreptului unei ţări de a cumpăra moneda proprie a altei ţări, cu obligaţia de a-şi răscumpăra moneda naţională într-un anumit interval de timp. Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2-5 ani) sau lung (4-10 ani) şi se solicită garanţii specifice pentru rambursare. Garanţiile constau în obligaţia guvernului ţării receptoare de a respecta anumiţi indicatori de stabilitate macroeconomică, definiţi în cadrul strategiei proprii de relansare economică sau în cooperare cu specialiştii Fondului. Indicatorii respectivi vizează politica monetară, fiscală, bugetară, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afectează balanţa de plăţi. Accesul la resursele financiare ale FMI depind atât de condiţiile impuse de funcţionarea Fondului, cât şi de adoptarea unor măsuri de ajustare care să asigure soluţionarea dezechilibrelor existente.

- Asistenţa tehnică se realizează prin:

• Trimiterea gratuită de specialişti în domeniile specifice de expertiză ale FMI

• Pregătirea şi formarea funcţionarilor publici; în acest scop funcţionează în cadrul Fondului două instituţii specializate cu sediul la Washington şi la Viena, care oferă gratuit cursuri de specializare în domenii cum ar fi: finanţele publice, ajustarea balanţei de plăţi, programe financiare etc.

• Consultanţă pe probleme monetare şi financiare