Principiile planificării fiscale internaționale

Generalitati privind Politica Fiscala la Nivel International

Uniunea Europeană este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa ce este compusă din 28 state. Uniunea funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre.

Întrucât procesul de elaborare a normelor UE în domeniul fiscal este orientat spre funcționarea lipsită de impedimente a pieței unice, armonizarea normelor privind impozitarea indirectă a debutat într-o etapă mai timpurie și, spre deosebire de normele privind impozitele directe, a presupus o revizuire mai aprofundată a reglementărilor în vigoare.

În paralel cu aceste eforturi, UE își intensifică lupta împotriva evaziunii și a eludării fiscale, care constituie o amenințare la adresa concurenței loiale și sunt cauza unui deficit bugetar major.

Politica fiscală a UE este influențată, în mare măsură, de jurisprudența Curții Europene de Justiție, iar Parlamentul European dispune, în această privință, de dreptul de a fi consultat, excepție făcând chestiunile bugetare, în cazul cărora, în calitatea sa de autoritate bugetară, Parlamentul împarte competențele decizionale cu Consiliul.

Combaterea eludării fiscale și a planificării fiscale agresive reprezintă o provocare cheie. Îmbunătățirea cooperării și a coordonării și sporirea transparenței în relațiile dintre statele membre ale UE în domeniul politicii fiscale le-ar permite statelor membre să evite pierderile semnificative de venituri și ar contribui la asigurarea unui nivel mai ridicat de echitate la nivelul Uniunii.

Politica

fiscala a UE

Impozitare

directa

Pentru a asigura tratamentul egal al persoanelor rezidente și non-rezidente,Comisia Europeană a propus o directivă privind armonizarea dispozițiilor legate de impozitul pe venit în raport cu libera circulație a lucrătorilor în Comunitate (COM(1979)0737), conform căreia s-ar fi aplicat impozitarea în țara de reședință. Odată respinsă de Consiliu în 1993, propunerea a fost retrasă de Comisie și înlocuită doar cu o recomandare care prezenta principiile aplicabile în impozitarea veniturilor non-rezidenților.

Impozitare

indirecta

Printre impozitele indirecte se numără”TVA-ul și accizele la tutun, alcool și energie. Spre deosebire de TVA, în cazul accizelor vorbim despre impozite specifice. În schimb, sistemul comun al taxei pe valoare adăugată se aplică în general producerii și distribuției de produse și prestării de servicii destinate consumului, cumpărate și vândute în Uniunea Europeană.