Privatizare Bancara

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Privatizare Bancara.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Aurelia Toma

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Finante

Cuprins

TEMA 1
1.1. Strategii de restructurare bancara
1.2. Costurile restructurarii sistemelor bancare
1.3. Valorificarea creditelor neperformante
1.4. Agentiile de valorificare a activelor bancare si rolul lor în procesul de restructurare
1.5. Rezultatele restructurarii bancare
1.6. Masurarea gradului de implementare a reformelor în domeniul bancar
RESTRUCTURAREA SI CONSOLIDAREA
SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA
TEMA 2 2.1 Restructurarea sistemului bancar din România
2.2 Rezultatele restructurarii si consolidarea sistemului bancar
2.3 Gradul de intermediere bancara
2.4 Tendinte privind evolutia riscurilor în activitatea bancara
FUZIUNI SI ACHIZITII ÎN SECTORUL BANCAR
TEMA 3 3.1 Dinamica fuziunilor si achizitiilor
3.2 Strategiile grupurilor bancare straine si influenta acestora asupra consolidarii sistemelor bancare din tarile care adera la UE
PRIVATIZAREA SECTORULUI BANCAR
TEMA 4
4.1 Considerente generale privind privatizarea. Obiective si metode
4.2 Avantaje si metode ale privatizarii sectorului bancar
4.3 Privatizarea bancara în tarile aflate în tranzitie
4.4 Privatizarea bancara în România

Extras din document

TEMA 1 RESTRUCTURAREA SISTEMELOR BANCARE ÎN TARILE ÎN TRANZITIE

În timp ce banca centrala are drept misiune fundamentala elaborarea politicii monetare si supravegherea prudentiala a bancilor comerciale pentru evitarea riscului sistemic, bancile comerciale au drept scop, în principal, realizarea intermedierii financiare si gestionarea riscurilor generate de atragerea si plasarea resurselor.

Desi masurile de restructurare a sistemelor bancare au fost în linii mari aceleasi, totusi demararea lor si ritmul în care s-au aplicat au fost diferite de la o tara la alta datorita, în principal, a trei mari cauze:

" caracteristicile sistemului bancar din fiecare tara care au afectat decizia de a

restructura sau lichide bancile falimentare;

" volumul diferit al creditelor neperformante mostenite si care a afectat calitatea

portofoliului de credite;

" maniera în care au fost concepute si implementate strategiile procesului de

restructurare.

Este cunoscut faptul ca falimentul unei banci care detine o pondere semnificativa în totalul activelor bancare reprezinta un risc major pentru orice sistem bancar si cu atât mai mult pentru unul aflat în plin proces de restructurare. Interdependentele specifice acestui domeniu si perceptiile sensibile care pot afecta încrederea deponentilor pot antrena un efect de contagiune, afectând sistemul bancar în ansamblu. Iata de ce procesul de restructurare implementat în timp util este determinant pentru reducerea riscului sistemic.

Este vorba de schemele de asigurare a depozitelor pentru protectia deponentilor, de legea falimentului si de un ansamblu de proceduri prin care s-a urmarit maximizarea valorii recuperate de la bancile intrate în faliment, întarirea disciplinei financiare si de piata si evitarea riscului sistemic.

1.1. Strategii de restructurare bancara

În principal, doua au fost strategiile utilizate de respectivele tari pentru transformarea sistemelor lor bancare si functionarea lor pe principiile economiei de piata:

" restructurare si recapitalizare

" restructurare si lichidare

Restructurare si recapitalizare

Aceasta strategie a fost utilizata cu precadere de catre tarile central si est europene.Deoarece în aceste tari activele bancilor cu capital autohton detineau ponderea cea mai mare în totalul activelor bancare. În plus, bancile nou create, în majoritatea lor cu capital strain nu au ridicat probleme deosebite de supraveghere

Restructurarea si lichidare

Aceasta strategie a fost aplicata, îndeosebi, de tarile baltice si de cele membre ale CSI. Explicatia este simpla. În respectivele tari sistemele de garantare a depozitelor erau limitate sau inexistente si drept urmare costurile antrenate de lichidarea bancilor bolnave au fost reduse. În plus, bancile erau în majoritatea lor nou create, cu o cota mica de piata si cu o situatie financiara precara. Indiferent de strategia folosita, restructurarea sistemelor bancare vizeaza, în principal, trei aspecte, respectiv are trei componente

" restructurarea institutionala;

" restructurarea financiara;

" restructurarea operationala.

Restructurarea institutionala

Procesul de restructurare institutionala presupune stabilirea cadrului legal si de reglementare prudentiala, alinierea la standardele internationale de contabilitate si supraveghere bancara. Aplicarea acestor reglementari institutionale si prudentiale a permis înbuna masura o evaluare corecta a creditelor neperformante si a vulnerabilitatii sistemelor bancare.

Totodata, reglementarile prudentiale au fost introduse gradual în mai multe etape si aliniate la standardele internationale si europene. Aceste reglementari au avut drept scop limitarea expunerilor la risc si crearea unui tampon privind pierderile potentiale ale bancilor vizând în principal: adecvarea capitalului; clasificarea creditelor si determinarea provizioanelor; rezervele minime obligatorii etc.

Restructurarea financiara

Are ca obiectiv reinstaurarea viabilitatii financiare a sistemului bancar, paralel cu

dezvoltarea ofertei de produse si servicii, cu accent pe masurile ce vizeaza îmbunatatirea solvabilitatii si profitabilitatii bancilor din sistem.

Selectarea celor mai adecvate instrumente de restructurare financiara trebuia sa se faca în functie de conditiile legale, institutionale si de piata specifice fiecarei tari si sa raspunda unor cerinte minime:

" sa fie usor de implementat si sa aiba în vedere caracterul limitat al resurselor

financiare;

" sa combine eficient costurile pe termen scurt cu cele pe termen lung;

" sa raspunda unei politici macroeconomice bazata pe crestere;

" sa asigure o repartizare corecta a pierderilor generate de acest proces între toti cei implicati (actionari, clienti, banca centrala, guvern etc.)

" sa antreneze o crestere a responsabilitatii managerilor în administrarea bancii si în limitarea acumularii de credite neperformante pe viitor etc.

Putem grupa aceste instrumente de restructurare în doua categorii:

a) Instrumente administrative, în structura carora includem:

- furnizarea de lichiditati de catre banca centrala catre bancile din sistem aflate în

dificultate si la dobânzi subventionate;

- onorarea datoriilor întreprinderilor de stat de catre guvern sau anularea acestora

si preluarea la datoria publica;

- swap-ul creditelor neperformante cu obligatiuni;

- credite pe termen lung etc.

b) Instrumente de piata în structura carora includem:

- majorari de capital;

- emisiuni de obligatiuni,

- vânzari si fuziuni;

- lichidari;

- reevaluari de active etc.

Restructurarea operationala

Are ca obiectiv recladirea si consolidarea încrederii deponentilor în sistemul bancar sivizeaza, în principal, trei aspecte majore:

- îmbunatatirea guvernantei corporative;

- utilizarea celor mai performante metode de evaluare si gestionare a riscurilor;

- evaluarea riguroasa a costului creditelor.

Trei au fost principalele strategii de restructurare operationala:

f recapitalizare si privatizare;

f închidere bancilor fara recapitalizare;

f privatizare prin vânzarea bancilor la investitori straini.

Tarile central si est europene au adoptat strategia recapitalizarii, principiul potrivit caruia marimea bancii ar putea antrena prabusirea întregului sistem bancar în caz de faliment.

Tarile CSI au optat pentru o alta strategie si anume cea de închidere a bancilor insolvabile, fara a fi recapitalizate. În aceste tari, datorita gradului redus de intermediere nu sau înregistrat crize majore, costurile fiscale si de restructurare fiind mult mai mici.

În tarile unde restructurarea operationala a presupus privatizarea prin vânzarea la investitori straini cu reputatie internationala s-a dovedit cea mai buna strategie petru îmbunatatirea guvernantei corporative si a concurentei, pentru cresterea calitatii managementului.

principalele greseli care au antrenat costuri mari cu reforma sistemelor bancare în respectivele tari pot fi sintetizate astfel:

- în ce priveste restructurarea institutionala: neinitierea de masuri de

reglementare si supraveghere prudentiala înainte de începerea interventiilor

guvernamentale (în toate tarile, cu exceptia Poloniei si Estoniei);

- în ce priveste restructurarea financiara:

¾ recapitalizari repetate (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Românie)

¾ injectii de lichiditate ale bancilor centrale în bancile insolvabile

Fisiere in arhiva (1):

  • Privatizare Bancara.doc

Alte informatii

În timp ce banca centrala are drept misiune fundamentala elaborarea politicii monetare si supravegherea prudentiala a bancilor comerciale pentru evitarea riscului sistemic, bancile comerciale au drept scop, în principal, realizarea intermedierii financiare si gestionarea riscurilor generate de atragerea si plasarea resurselor.