Procesul Bugetar

Imagine preview
(7/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Procesul Bugetar.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Finante

Cuprins

1. Conţinutul, principiile şi caracteristicile procesului bugetar pag. 3
2. Instituţiile cu atribuţii în realizarea procesului bugetar pag. 5
3. Etapele procesului bugetar pag. 6
3.1. Elaborarea proiectului de buget pag. 6
3.2. Dezbaterea şi aprbarea bugetului de către Parlament pag. 9
3.3. Execuţia bugetului pag. 13
3.4. Încheierea execuţiei bugetare pag. 16
3.5. Controlul execuţiei bugetare pag. 17
3.6. Aprobarea execuţiei bugetare pag. 19
Bibliografie pag. 20

Extras din document

1. CONŢINUTUL, PRINCIPIILE ŞI CARACTERISTICILE PROCESULUI BUGETAR

Procesul bugetar reprezintă mulţimea structurală a acţiunilor şi măsurilor iniţiate şi derulate de instituţii statale competente în scopul realizării politicii financiare promovată de autoritatea guvernamentală în domeniul bugetar. Baza legală a acestui ansamblu de atribuţii, competenţe, responsabilităţi, obligaţii şi drepturi instituţionale o constituie Constituţia şi legile specifice. Toate aceste reglementări au ca obiectiv final veniturile şi cheltuielile statului.

Procesul bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi alocarea lor în scopul furnizării către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice.

În fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, alcătuind un system al bugetelor, diferenţiat ca structură de la stat la stat în raport cu structura organizatorică a respectivului stat unitar: stat unitar (România, Franţa, Japonia ş.a.) sau stat federal (Germania, Elveţia, SUA, Rusia ş.a.).

În România, în sistemul unitar de bugete se includ, potrivit Legii finanţelor publice: bugetul de stat, bugetul asigurărilor socilae de stat, bugete locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele altor instituţii cu caracter autonom. Acest sistem unitar de bugete constituie bugetul central consolidat.

Pentru ca acest complex sistem de bugete să devină operaţional, este necesară, ca o premisă esenţială, elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumită perioadă. Se impune, deci, existenţa cadrului juridic care să reglementeze, pe de o parte, categoriile şi nivelurile impozitelor, taxelor şi contribuţiilor percepute de la persoanele fizice şi juridice, iar, pe de altă parte, destinaţiile spre care pot fi orientate alocaţiile bugetare în vederea furnizării de bunuri şi servicii publice.

Elaborarea şi execuţia bugetului constituie un proces complex supus unor reguli şi principii cu caracter general obligatoriu, care asigură disciplina previzionării, constituirii şi utilizării fondurilor publice. Bugetul reflectă simultan veniturile şi cheltuielile unui an, de care depinde realizarea politicii guvernamentale,şi cu care se compara la sfârşitul exercitiului bugetar, realizările.

În România, procesul de elaborare şi execuţie a bugetului este reglementat prin lege. Potrivit acesteia, bugetele întocmite în România sunt guvernate de principiul unicităţii, realităţii, publicităţii, anualităţii, echilibrului şi al specializării bugetare.

Principiul unicităţii se referă la înscrierea într-un singur document a veniturilor şi cheltuielilor publice, pentru a asigura urmărirea şi monitorizarea lor, indiferent de natura lor: bugetare, extrabugetare şi aferente fondurilor speciale.Deşi se întocmesc mai multe bugete publice, veniturile şi cheltuielile acestora îşi găsesc reflectarea în bugetul general consolidat care este un document de fundamentare a echilibrului financiar, fără a avea un caracter operaţional.

Principiul realităţii se referă la faptul ca bugetele trebuie sa reflecte cât mai

real resursele care pot fi mobilizate şi destinaţia acestora.

Principiul publicităţii consacra caracterul deschis şi transparent al sistemului

bugetar, supus dezbaterii publice, prin intermediul mijloacelor de informare în masa şi publicării în Monitorul Oficial.

Principiul anualităţii este consacrat prin lege şi se referă la constituirea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare într-un an, care în România coincide cu anul calendaristic. Principiul anualităţii a fost impus iniţial din raţionamente politice, ca o necesitate, privind aprobarea şi controlul Parlamentului, asupra modului de constituire şi efectuare a cheltuielilor într-o perioadă considerată rezonabilă.

În practica internaţională, elaborarea bugetului, pe o perioadă de 12 luni, este des întâlnită, anul bugetar suprapunându-se peste anul calendaristic în: Austria, Argentina, Belgia, Brazilia, Franţa, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia. În alte ţări, anul bugetar nu coincide cu anul calendaristic, astfel: 1 aprilie - 31 martie, în India, Israel, Japonia, Marea Britanie, Noua Zeelandă; 1 iulie – 30 iunie, în Australia, Egipt, Suedia; 1 octombrie – 30 septembrie, în SUA şi Thailanda.

Principiul echilibrului presupune egalitatea dintre venituri şi cheltuieli, neincluderea în buget a unor cheltuieli fără asigurarea veniturilor la nivelul acestora. La nivelul unui ciclu economic, acest principiu presupune trecerea la echilibrarea bugetului nu în fiecare an, ci pe durata ciclului respectiv, adică prin întocmirea de bugete multianuale. Bugetele multianuale se bazează pe teoria economică conjuncturală, pe realizarea bugetelor corespunzătoare situaţiei economice. Bugetele ciclice presupun constituirea unor fonduri de rezervă, fonduri de egalizare sau folosirea amortizării alternative a datoriei publice.

Principiul echilibrului bugetar a fost totdeauna disociat de cel al anualităţii.

Bugetele care evidenţiau creşteri economice au fost înlocuite cu bugetele de intervenţie. Un buget echilibrat sau un buget excedentar permite combaterea diferitelor forme de inflaţie, respectiv inflaţia generată de cerere sau de fenomenul de „supraîncălzire a economiei”.

Principiul specializării bugetare: veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu

si se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi respectiv pe categorii de cheltuieli,

după natura şi obiectul clasificaţiei bugetare. Creditele bugetare deschise nu pot fi

utilizate decât pentru o categorie determinată de cheltuieli.

Acest principiu creează posibilitatea unei

Fisiere in arhiva (1):

  • Procesul Bugetar.doc

Alte informatii

Fac in cadrul careia a fost prezentat: CIG, ASE;