Procesul Bugetar la Nivel Central și Local

Capitolul I

STRUCTURA SISTEMULUI DE BUGETE PUBLICE

1.1. Aspecte generale ale bugetului

Prin bugetul public se proiectează şi se desfaşoară activitatea privind finanţele publice. Pregătit de către Guvern şi adoptat de către Parlament, bugetul reprezintă actul cel mai important din viaţa publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an. El poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale, respectiv din punct de vedere juridic, tehnic, economic şi politic.

Din punct de vedere juridic, el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale. Aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni contabile clare a finanţelor publice şi precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar.

Din punct de vedere tehnic, interesează îndeosebi procesele de pregătire şi elaborare a bugetului, precum şi metodele de previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget.

Din punct de vedere economic, se remarcă faptul că fondurile care trec prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din produsul intern brut şi că prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială. Abordarea economică a conceptului de buget subliniază corelaţiile macroeconomice şi, în special, legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut. În teoria economică modernă bugetul este adesea considerat ca o variabilă esenţială în determinarea nivelului produsului intern brut şi nivelului ocupării. Interpretările referitoare la capacităţile de reglare ale politicilor bugetare sunt foarte diferenţiate, adesea contradictorii.

Din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială, educativă, culturală, militară etc). Aceste opţiuni sunt revelate prin evoluţia şi repartiţia veniturilor şi cheltuielilor şi sunt determinate de factori multipli, legaţi de doctrinele partidelor politice, de atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de presiune, de ponderea constrângerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa trecutului, de fenomenele inerţiale.

În economia modernă, bugetul este un plan financiar la nivel macro¬economic. Bugetul este un instrument de previziune atât pe ter¬men scurt, ca urmare a dimensionării veniturilor şi cheltuielilor publice la nivelul unui an, cât şi pe termen mediu prin elaborarea bugetelor - program, mai ales pentru cheltuielile publice de investiţii. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată, sfera de cuprindere a noţiunii de buget a fost extinsă. Astfel, în afară de bugetul de stat în forma sa clasică, se propune întocmirea unui instrument mai cuprinzător denumit „buget al economiei naţionale" (în Franţa) sau „buget economic" (în Marea Britanie şi S.U.A.). Acesta reprezintă un document estimativ care reflectă toate resursele societăţii (naţiunii) şi destinaţia lor, cuprin¬zând informaţii previzionale în legătură cu producţia, repartiţia, consu¬mul produsului intern brut, precum şi cu privire la formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat. „Bugetul economiei naţionale" sau „bugetul economic" sunt instrumete cu ajutorul cărora Guvernul se informează asupra situaţiei economico-financiare a ţării. Aceste instrumente nu au caracter de lege, ele nu se substituie bugetului de stat.

1.2. Sistemul unitar de bugete în România

La nivelul unui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc un sistem, denumit sistemul bugetar.

Sistemul bugetar diferă de la un stat la altul în funcţie de structura organizatorică a acestuia. Din punct de vedere al structurii organizatorice, statele pot fi de tip unitar (Franţa, Belgia, Marea Britanie, Italia etc.) şi de tip federal (SUA, Canada, Elveţia, Australia, Germania etc.).

Statele de tip unitar sunt organizate în unităţi administrativ-teritoriale, la nivelul cărora funcţionează organe ale administraţiei publice centrale şi locale. Structura sistemului bugetar în statele de tip unitar cuprinde un buget al administraţiei publice centrale şi bugetele locale, care corespund unităţilor administrativ-teritoriale (comuna, oraşul, judeţul – în România).

Statele de tip federal au o structură organizatorică care include: federaţia, statele (provincii, landuri, cantoane) membre ale federaţiei şi unităţile administrativ-teritoriale proprii fiecărui stat membru al federaţiei, administrate autonom. În cazul statelor federale, structura sistemului bugetar cuprinde: bugetul federaţiei, bugetele statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi bugetele locale.

În România, sistemul bugetar este structurat, ca în orice alt stat cu caracter unitar, în funcţie de împărţirea administrativ-teritorială, de nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi care se reflectă în bugetul general consolidat. În conformitate cu cadrul legislativ în vigoare, fiecare unitate administrativ-teritorială (comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ) întocmeşte în condiţii de autonomie, bugetul propriu aprobat de consiliul local sau judeţean, după caz.

Autonomia locală, potrivit legii finanţelor publice locale, este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege.

Legea privind finanţele publice , precizează faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde: „bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom; bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz; bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice; bugetele fondurilor externe nerambursabile şi bugetele locale”. Acest sistem unitar corelat de fonduri formează bugetul general consolidat, prin care se dimensionează şi se compară, la nivelul unui an veniturile şi cheltuielile statului şi ale celorlalte instituţii publice.