Proiecte de Investiții

1. Necesitatea realizării investiţiilor de către instituţiile publice

Instituţiile publice realizează investiţii din trei considerente:

- pentru buna desfăşurare a activităţilor curente ce cad în sarcina lor;

- pentru realizarea unor obiective publice;

- pentru realizarea unor obiective economice.

În prima categorie includem investiţiile ocazionate de construirea unui sediu nou, achiziţionarea unor mijloace fixe pentru desfăşurarea activităţii curente etc.

Cea de-a doua categorie cuprinde investiţiile majore îndreptate în folosul comunităţii, cum ar fi: construirea unui drum, a unui pod, a unui dig, realizarea sistemului de canalizare a unei localităţi, conectarea unei localităţi la sistemul de electricitate etc.

În ultima categorie se includ investiţiile care au ca scop obţinerea de profit din desfăşurarea unei activităţi economice (în acest caz statul acţionează ca un agent economic).

Investiţiile realizate de instituţiile publice pot fi încadrate în două categorii:

- investiţii care pot fi realizate exclusiv de către instituţiile publice;

- investiţii care pot fi realizate atât de sectorul public, cât şi de sectorul privat.

În cadrul investiţiilor care pot fi realizate exclusiv de instituţiile publice includem acele investiţii ale căror costuri nu pot fi recuperate de la beneficiari, datorită imposibilităţii individualizării acestora sau a stabilirii cuantumului beneficiului. Astfel, în cazul realizării unei investiţii privind iluminatul unei localităţi, valoarea investiţiei, dacă ar fi realizată de sectorul privat, nu ar putea fi recuperată datorită imposibilităţii individualizării beneficiarilor şi a preţului care trebuie perceput de la aceştia pentru recuperarea investiţiei şi obţinerea de profit.

În cea de-a doua categorie se includ investiţiile care au ca finalitate obţinerea unor beneficii de către terţi (comunitate sau o parte a ei), beneficii care pot fi recuperate prin preţul plătit pentru ele.

Problema care apare este când trebuie să intervină statul şi când trebuie să intervină sectorul privat în realizarea proiectelor de investiţii.

În primul rând sunt proiecte de investiţii care pot fi realizate de sectorul privat dar sunt realizate de cel public datorită următoarelor considerente:

- valoarea investiţiei este foarte mare şi investitorii din sectorul privat nu dispun sau nu pot procura suficiente resurse financiare pentru realizarea ei;

- costul investiţiei este foarte ridicat şi/sau termenul ei de recuperare este foarte mare, astfel, ea nedevenind rentabilă pentru investitori;

- rentabilitatea investiţiei este scăzută în comparaţie cu alte oportunităţi de investiţii existente pe piaţă şi investitorii privaţi se îndreaptă către acestea.

Ca exemplu, putem lua cazul unei ape pe malul căruia sunt situate mai multe loturi agricole şi după acestea o localitate (conform figurii următoare):

Curs de apă

Lot 1 Lot 2 Lot 3

Lot 4 Lot 5 Lot 6

Lot 7 Lot 8 Lot 9

Localitate

Beneficiul anual al unui lot de teren este de 100 um. Din statistica anilor anteriori s-a observat că o dată la 2 ani au loc inundaţii care distrug culturile de pe loturile 1,2 şi 3, o dată la 6 ani au loc inundaţii care distrug culturile de pe primele 6 loturi, o dată la 12 ani au loc inundaţii care distrug culturile de pe cele 9 loturi şi o dată la 24 de ani au loc inundaţii care produc pagube localităţii în valoare de 50.000 um. Pentru înlăturarea pagubelor se pune problema construirii unui dig a cărui investiţie se ridică la 100.000 um.

Dilema în care ne află este: investiţie publică sau investiţiei privată?

Vom stabili care este evoluţia în timp a pierderilor pentru loturile agricole şi pentru localitate:

Lot 1 Lot 2 Lot 3 Lot 4 Lot 5 Lot 6 Lot 7 Lot 8 Lot 9 localitate Total pierdere

2 100 100 100 0 0 0 0 0 0 0 300

6 300 300 300 100 100 100 0 0 0 0 1200

12 600 600 600 200 200 200 100 100 100 0 2700

24 1200 1200 1200 400 400 400 200 200 200 50.000 55400

48 2400 2400 2400 800 800 800 400 400 400 100,000 110.800

4600 4600 4600 1500 1500 1500 700 700 700 150.000

După cum se observă din tabelul de mai sus acoperirea investiţiei prin anularea pierderilor se realizează într-o perioadă mare de timp (în jur de 45-48 ani) ceea ce face ca sectorul privat (deţinătorii de terenuri agricole) să nu fie interesaţi în realizarea digului. Dacă ar fi ca digul să fie realizat de posesorii primelor 3 terenuri investiţia ar fi acoperită în 333 ani. De aceea, în acest caz investiţia va fi realizată doar dacă se implică sectorul public.

Un alt aspect care trebuie evidenţiat este modul de exprimare al beneficiului obţinut prin realizarea unei investiţii. Astfel, sectorul privat urmăreşte beneficiile doar sub formă materială obţinute de investitor, în acest mod el recuperându-şi investiţia şi realizând profit. Sectorul public urmăreşte o gamă diversificată de beneficii: materiale, sociale, culturale etc şi, de asemenea, urmăreşte ca aceste beneficii să se realizeze la nivelul societăţii nu numai la nivelul investitorului. Altfel spus, în determinarea rentabilităţii unei investiţii realizate de sectorul public se iau în calcul toate beneficiile obţinute de societate în ansamblul său.