Raportul dintre Auditul Intern și Controlul Intern

Auditul intern este o activitate independenta de asigurare obiectiva si de consiliere, destinata sa adauge valoare si sa antreneze îmbunatatirea activitatilor organizatiei. Ajuta organizatia în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica si disciplinata în cadrul evaluarii si îmbunatatirii eficacitatii proceselor de management al riscurilor, control si guvernare.

Auditul se foloseste, atat cu titlu preventiv,in cadrul unui program de audit pentru aprecierea eficacitatii unei organizatii, a unui proces, a unui procedeu, calificarea si urmarirea unui furnizor, dar si cu titlu curativ, in situatii delicate: faliment (insucces) al prestatiilor, stari de lucruri.

Auditul intern este, in interiorul unei intreprinderii sau al unui organism, o activitate independenta de aprecierea sau controlul operatiilor; el este in serviciul Conducerii. In acest domeniu, el este un control care are drept functie estimarea si evaluarea eficacitatii altor controale.

Obiectivul auditului intern este de a asista membrii Conducerii in exercitarea eficace a responsabilitatilor lor furnizând analize, aprecieri, recomandari si comentarii pertinente referitoare la activitatile examinate.

Auditorul intern este vizat de toate fazele activitatii intreprinderii care intereseaza Conducerea. Aceasta implica faptul de a apela pâna la aspecte contabile si financiare pentru atingerea unei intelegeri depline a operatiilor examinate.

Pentru a ajunge la acest obiectiv final sunt implicate activitatile urmatoare:

• examinarea si aprecierea sinceritatii, suficientei si aplicarea controlului contabil, financiar si operational si promovarea unui control eficace la un cost rezonabil;

• verificarea conformitatii cu politicile, a planurilor si a procedurilor stabilite;

• verificarea la ce punct activele societatii sunt justificate si prezervate de pierderi de orice natura;

• verificarea exactitatii informatiilor utilizate de catre Conducere;

• evaluarea calitatii actiunii in punerea in executie a responsabilitatilor asumate;

• recomandarea de ameliorari operationale.

Auditul intern are scopul:

• de a verifica daca activitatea organizatiei este in conformitate cu politicile, programele si managementul acestuia, conform prevederilor legale;

• de a evalua cat de adecvate sunt controalele financiare si nefinanciare dispuse de conducerea entitatii economice, si daca acestea sunt aplicate si in ce masura, in scopul cresterii eficientei activitatii organizatiei;

• de a evalua cat de adecvate sunt informatiile financiare si nefinanciare furnizate conducerii entitatii economice, pentru cunoasterea realitatilor din organizatia respectiva;

• de a proteja elementele patrimoniale bilantiere si extrabilantiere ale organizatiei si de a identifica metodele de prevenire a fraudelor si a pierderilor de orice fel.

In Romania, auditul intern se practica in conformitate cu Normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari; acestea cuprind reguli de organizare (definesc entitatile si persoanele care pot exercita activitatea de audit intern), reguli de exercitare (criterii de calitate pentru evaluarea acestor servicii), reguli de implementare (pentru tipuri specifice de angajamente) si Codul de etica pentru profesia de auditor intern (care are rolul de a asigura obiectivitatea auditorului intern). Persoanele responsabile pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea lucrarilor/angajamentelor si imputernicite pentru semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar (art. 23 din OUG nr. 75/1999, cu modificarile si completarile ulterioare).

Cu ocazia exercitarii profesiei lor, auditorii financiari efectueaza si evaluarea functiei de audit intern, pentru a stabili in ce masura se pot baza pe rezultatele auditului intern pentru propriul lor raport.

Categorii de audit intern

a) Auditul de regularitate

În evoluţia sa firească auditul intern s-a dezvoltat pe auditul de regularitate (conformitate), acesta fiind considerat ca fiind tradiţional pentru că la vremea respectivă auditorul verifica dacă regulile şi procedurile sunt bine aplicate, dacă se respectă organigranmele, sistemele de informare etc.

Auditorul intern avea la bază un sistem de referinţă şi de aceea munca sa era relativ clarificată, el acţionând prin constatări şi comparări privind aplicarea, interpretarea, eventualele deficite sau dezechilibre produse, reprezentau consecinţe pe care le raporta celui care dispusese auditul.

Auditul de regularitate sau de conformitate are ca scop compararea realităţii cu sistemul de referinţă propus, indiferent că unii teoreticieni extremişti în nuanţe fac diferenţe între regularitate şi conformitate.

b) Auditul de eficacitate

Auditul de eficacitate, mai complex, situându-se pe o scară superioară în evoluţia auditului intern, ţine cont de cultura organizaţională pentru că el se referă la calitate şi nu la un sistem de referinţă. Se va observa că eficacitatea se referă la calitatea muncii şi a rezultatelor obţinute prin respectarea regulilor adoptate de entitate, dar eficacitatea depinde de modul în care s-a desfăşurat efectiv activitatea.