Realizarea Pieței Unice - Etapă Importantă a Dinamicii Procesului de Integrare Europeană

INTRODUCERE

Piaţa unică este componenta esenţială a integrării economice internaţionale şi totodată mijlocul principal de realizare a scopurilor comune ţărilor care o compun. Piaţa unică se concretizează în: lichidarea tarifelor vamale în interiorul comunităţiilor integrate, libera circulaţie a capitalurior şi forţei de muncă. Avantajele care justifică existenţa unei pieţe unice:

- stimulează creşterea productivităţii şi a nivelului general de viaţă;

- concurenţa fiind mai intensă, consumatorii beneficiază de preţuri mai scăzute, precum şi de o mai mare varietate de bunuri, de calitate superioară ;

- permite o producţie de serie mare, ceea ce duce la scăderea costurilor de producţie ; poate contribui la optimizarea investiţiilor de capital;

- permite folosirea mai raţională şi eficientă a forţei de muncă.

De aceea, atât CEE cât şi celelalte organizaţii integraţioniste, de pe alte continente au pus în centrul preocupărilor şi acţiunilor lor piaţa unică, pe care o consideră principalul element unificator, de progres.

Oportunităţile considerabile apreciate în general a fi fost create pe piaţa unică nu pot fi, după părerea experţilor, cuantificate cu uşurinţă.

În opinia unora, prognozele iniţiale, referitoare la o creştere economică vertigionasă şi la crearea locurilor de muncă, nu au fost transpuse în realitate deoarece Europa a alunecat într-o recesiune profundă în primii ani care au urmat lansării pieţei unice, însă, oficialităţi ale comisiei atrag atenţia asupra ratelor impresionante de creştere din ultimii ani ai deceniului '80 şi primii ani ai deceniului '90 care, după părerea lor, îşi au originea, cel puţin parţial, în pregătirile pe care le-au făcut companiile europene pentru lansarea pieţei unice.

Cu toate acestea, personalităţi de marca, ţin să sublinieze că multe din roadele pieţei unice de abia urmează să fie culese. Întârzierile în armonizarea fiscală ca, de exemplu, mult promisa introducere a unui sistem comun de TVA, combinate cu pericolul permanent al fluctuaţiilor schimbului valutar în cadrul UE, înseamnă că multe companii mici şi mijlocii au încă reţineri în a se lansa în activităţi transnaţionale intense.

În acest proces complex şi delicat din punct de vedere politic, un rol cheie îl joacă grupul, relativ mic, al celor 24 de reprezentanţi şi experţi ai comisiei, detaşaţi din partea guvernelor statelor membre care s-au angajat să ofere asistenţă adaptării legislaţiei ţărilor candidate la cerinţele mereu crescânde ale pieţei unice a UE, în totalitatea lor, legile comunitare, pe care noii membri vor trebui să le includă în legislaţia naţională. Este vorba despre aproximativ 20.000 de măsuri, din care peste 1.290 au fost selecţionate de Comisia Europeană în Cartea Albă (mai 1995), pe considerentul că au o importanţă crucială în reglementarea pieţei unice care, chiar şi cu planurile ambiţioase pentru moneda unică, va rămâne încă mult timp coloana vertebrală economică a UE.