Recenzie Armonizarea Sistemelor Fiscale

Cartea “Armonizarea sistemelor fiscale în contextul integrării în Uniunea Europeană” a fost publicată în anul 2008, la Cluj-Napoca, şi are un număr impresionat de pagini şi anume 712, având un conţinut stufos dar spre deosebire de alte publicaţii aceasta conţine informaţii în modul cel mai compact şi eficient.

În ceea ce priveşte tema acestei lucrări, ea se referă la un spectru larg de probleme privind fiscalitatea, presiunea fiscală, legislaţiile naţionale în domeniul impozitării în statele membre, reforme fiscale specifice Uniunii Europene, dar şi implicaţiile politicii fiscale asupra dezvoltării economice în legătură cu integrarea în Uniunea Europeană.

Alegerea unei astfel de teme exprimă opinia autorului, că în contextul integrării în Comunitatea Europeană, fiscalitatea reprezintă un vast domeniu de cercetare, fiind un element vital pentru asigurarea stabilităţii şi dezvoltării economice în spaţiul comunitar. Importanţa factorului fiscalitate în contextul actual al integrării economice a impus aplicarea analizei de sistem în cadrul cercetării din acest domeniu.

Cartea este structurată în 16 capitole denumite astfel: primul capitol se numeşte Sistemul fiscal – concepte, interdependenţe, teorii; al doilea – Sistemul fiscal comunitar: obiectivul armonizării fiscale, concepte, legislaţie, instituţii, interdependenţe cu mediul economico – social; al treilea – Evoluţii ale sistemului fiscal comunitar; al patrulea – Elemente comune pentru sistemele fiscale din Uniunea Europeană; al cincilea – Caracteristici esenţiale ale sistemelor fiscale ale ţărilor comunitare; al şaselea – Comparaţii între sistemele fiscale ale statelor membre din Uniunea Europeană; al şaptelea – Elemente de armonizare ale sistemului fiscal românesc în contextul integrării în Uniunea Europeană; al optulea – Implementarea aquis - ului comunitar în domeniul fiscalităţii indirecte în România; al noualea – Armonizarea impozitelor directe din România la directivele Comunităţii Europene; al zecelea – Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscală în România; al unsprezecelea – Creşterea eficienţei aparatului fiscal românesc – condiţii de aderare la Uniunea Europeană; al doisprezecelea – Evoluţia sistemului fiscal românesc în cadrul procesului de tranziţie la economia de piaţă şi în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană; al treisprezecelea – Priorităţi ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al Uniunii Europene; al paisprezecelea – Modelarea creşterii economice sub impactul fiscalităţii; al cinsprezecelea – Armonizarea sistemelor fiscale în Comunitatea Europeană : convergenţa fiscală absolută sau coordonare perfectă?; al şaisprezecelea – Concluzii generale şi recomandări de politică fiscală.

Însă lucrarea mai include şi alte elemente structurale, cum ar fi introducerea, concluziile şi recomandările, bibliografia şi anexele.

Capitolul care mi-a plăcut cel mai mult a fost capitolul III, care se numeşte Evoluţii ale sistemului fiscal comunitar. Acesta trasează evoluţiile reprezentative al fiscalităţii din spaţiul unic European, prezentând reformele fiscale din Comunitatea Europeană, dar cuprinde şi sublinierea problemelor cu care se confruntă amplul proces al coordonării politicilor fiscale naţionale în asigurarea dezideratului Uniunii Europene de a obţine un echilibru între sistemele fiscale diferite, pe de o parte, şi asigurarea dreptului nestânjenit de liberă circulaţie şi de stabilire în Comunitatea Europeană, pe de altă parte.

Partea a doua a studiului analizează elementele representative ale sistemelor fiscale ale statelor care compun blocul comunitar(exclusiv România).

Comunitatea Europeana era nevoită să facă faţă în permanenţă unui număr important de schimbări, determinate de asigurarea funcţionării pieţei interne a UE şi completarea existenţei UEM. La acestea se adaugă probleme ce ţin de extinderea UE (pregătirile de lărgire a UE) şi de globalizare economică. În acest context, Comisia Europeană a adoptat un corp simţitor de legi în domeniul fiscalităţii, dar iniţial orientarea acestora a vizat exclusiv taxa pe valoarea adăugată şi accizele. Prin urmare, s-a observat absenţa unei politici coerente în ceea ce priveşte impozitarea directă. În acelaşi timp, Comisia a arătat o preocupare constantă în coordonarea politicilor fiscale a statelor membre, apreciindu-se că doar în acest fel se pot crea oportunităţi reale pe piaţa internă, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru întreprinderi.

De asemenea, a devenit clar că prevederile politicii fiscale nu pot fi aplicate în mod izolat, ci doar în contextul politicii generale a Uniunii Europene.

Obiectivele politicii generale de impozitare s-au definit în mod clar odata cu creare pieţei unice şi finalizarea Uniunii Economice şi Monetare. Ele sunt în concordanţă cu obiectivele politicii generale comunitare, cum ar fi cel stabilit de Consiliul European de la Lisabona, conform căruia în anul 2010, economia europeană să devina cea mai competitivă din lume. Drept urmare, Uniunea Europeana urmăreste atingerea unui set de obiective atunci când îşi construieşte politica fiscală.

Evolutia impozitarii indirecte in UE

În privinţa impozitelor indirecte, armonizarea a fost considerată întotdeauna în cadrul Comunităţii Europene ca fiind extrem de importantă. Tratatul CE prevedea necesitatea acestei armonizări, deoarece impozitele indirecte creeaza obstacole imediate în libera circulaţie a bunurilor şi în asigurarea serviciilor în piaţa comună a Europei. Aceste impozite determină în plus distorsiuni ale competiţiei. De aceea, un numar mare de directive au fost aprobate în acest domeniu. În prezent, în studii întreprinse de Comisia Europeană se apreciază că strategia fiscală a Comunitătii, axată în principal pe taxa pe valoarea adaugată, accize şi impozite pentru protecţia mediului este bine fundamentată.