Recenzie doctrina public choice - studii de caz în finanțele publice de Gheorghița Dincă

In acest capitol Gheorghita Dinca face o analiza a impactului activitatii profesorului Buchanan asupra politicii publice din America si a modului in care teoria optiunii publice s-a facut remarcata si chiar implementata mai intai in S.U.A., iar ulterior in unele tari europene si extra-europene.

„Public choice” este o scoala nascuta din nevoia de a întelege statul ca agent economic care fixeaza regulile jocului si este, în acelasi timp, si arbitru si jucator. În jurul public choice graviteaza atât economisti cât si politologi, în cea mai mare parte provenind de la universitatea Rochester (N. Y.) si de la Virginia Polytechnic Institute. Cei mai cunoscuti autori sunt J. Buchanan (laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1986) si G. Tullock.

Scoala public choice admite ca piata are slabiciuni pentru ca efectele externe sunt prost luate în calculul pietei. Public choice nu neaga ca bunurile indivizibile necesita tarifare speciala, dar aceasta nu implica automat ca statul poate fi mai eficient daca produce în locul pietei (sectorul public) sau ca reglementarile asupra schimburilor amelioreaza situatia. Altfel spus, a admite ca piata este imperfecta, nu implica în mod necesar o interventie crescânda a statului. În aceeasi linie, Buchanan si Tullock formuleaza o teorie a pietei politice si o conceptie despre birocratie (îndreptate spre criticarea omniprezentei statului). Aceasta teorie utilizeaza microeconomia traditionala pentru analiza procesului deciziilor indivizilor si deciziilor colective, pentru aprecierea eficientei comparate a pietei si a statului, pentru a sesiza motivatiile birocratilor si pentru a interpreta o notiune ambigua cum este bunastarea sociala.

Teoria „public choice” are ca scop descoperirea legaturii dintre comportamentul indivizilor care actioneaza pe piata economica si comportamentul lor când actioneaza pe piata politica.

Acest obiectiv este sustinut de o serie de ipoteze:

- indivizii care actioneaza pe cele doua piete sunt aceiasi;

- deciziile politice nu sunt supervizate de fiinte atotstiutoare;

- indivizii se comporta pe piata, în relatiile politice guvernamentale, în relatiile de grup non-guvernamentale, precum si în alte situatii în mod asemanator.

În acest cadru, J. Buchanan recunoaste ca individul care participa la alegeri colective este presupus ca stie ca alegerile sale au incidenta asupra altor indivizi nu aplica metoda clasica (dupa care alegerea este analizata ca o alegere sub constrângeri, reflectând rationalitatea decidentului care tine cont de interesul sau si de costurile sau prejudiciile susceptibile de a le suferi). Functionarul, omul politic sau birocratul, nu sunt agenti economici deasupra altora, ci indivizi care au propriile repere si care cauta sa-si maximizeze utilitatea în termeni de putere, de câstiguri monetare, de numar de birouri din subordine etc. Aceasta rationalitate fundamentala explica de ce fiecare consumator de bunuri colective paseaza costul utilizarii lor asupra altora (problema pasagerului clandestin), precum si faptul ca un comportamentul birocratic produce efecte negative sau indirecte pentru colectivitate (indivizii sunt perfecti iar institutiile sunt rele?).

Tentatia de a adopta un comportament de pasager clandestin (free rider), tentatia cuiva de a se bucura de un bun gratuit ale caror costuri financiare sunt platite de altii pune în evidenta problemele pe care le ridica relevarea preferintelor în absenta unui sistem de preturi, care asigura excluziunea non-platitorului. Buchanan respinge ideile lui Wicksell dupa care alegerea unei politici economice sau a unei productii publice respecta regula unanimitatii, iar pentru punerea în practica a procesului deciziei colective este necesara o solutie mai precisa decât directiea furnizata de Wiksell. Astfel, în 1962 într-un studiu asupra procedurii de calcul al consensului,

"The Calculus of Consent" (tradusa si în româneste) Buchanan si Tullock au dezvoltat teza dupa care procedura majoritara nu este perfecta. Mai târziu, J. Buchanan în "The Limits of Liberty" (tradusa si în româneste) arata ca sistemul majoritar de vot nu permite în mod necesar adoptarea masurilor care sa corespunda conditiilor eficacitatii sociale. Fenomenul pietei politice (logrolling) conduce la adoptarea de reguli sau cheltuieli ale caror costuri sociale sunt mai mari decât câstigurile sau pierderile realizate, "zvonerii" accentuâmd aceasta tendinta. Pe de alta parte, costul masurilor propuse este dispersat asupra unui numar mare de persoane, în timp ce câstigul se concentreaza la un numar mic. Grupurile de presiune actioneaza în asa fel încât efectele pozitive sa fie foarte vizibile, iar cele negative sa fie greu perceptibile, deschizând drumul pentru cresterea fara nici o limita a cheltuielilor statului. Buchanan opteaza pentru o democratie temperata,

institutii stabile si cu o oarecare autonomie fata de presiunea grupurilor de presiune. În concluzie, analiza democratiei este sinonima cu analiza sistemului de vot.