Monedă și credit - cambia

Introducere

Unul din cele mai vechi instrumente financiare, cambia (numită şi trată sau poliţă) a fost folosită începând cu secolul X de către bogaţii comercianţi arabi, pentru ca în Evul Mediu să cunoască -mare extindere în Europa occidentală.

Băncile comerciale oferă -gamă variată de servicii, printre care unul, care nu se foloseşte atât de frecvent, însă, constituie un instrument de plată, care se numără printre cele mai vechi tehnici de plată, oferind un grad de securitate înalt părţilor implicate. Apariţia cambiei a fost determinată de -varietate de factori, printre care densitatea mare de monede, nesiguranţa transporturilor şi interzicerea exporturilor de capitaluri.

1. Conceptul cambiei. Circuitul şi operaţiunile cambiale

1.1. Definire şi condiţii de validitate ale cambiei

Cambia reprezintă un înscris, prin care -persoană (trăgătorul) ordonă

unei persoane (tras) sa plătească unei a treia persoane (beneficiar) -sumă de bani determinată, la -dată fixă şi la locul indicat.

Din definiţie rezultă ca trăgătorul are de tras -creanţă, care se numeşte promisiunea sau acoperirea cambiei. De asemenea, beneficiarul are -creanţă de trăgător, aceasta numindu-se valoarea furnizată.

Atunci când beneficiarul este el însuşi debitor faţă de -terţă persoană şi doreşte să realizeze plata utilizând aceeaşi cambie, aceasta poate înscrie pe spatele cambiei -menţiune de a se plăti creditorului. Menţiunea poartă denumirea de gir sau andosare; cel care a înscris menţiunea este girant, iar noul beneficiar este giratar.

Formele cambiei:

• Trata - În cazul tratei sunt minimum 3 participanţi: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Trăgătorul are semnificaţia celui ce obligă, dă ordin să se plătească -sumă de bani. Trasul este cel care este obligat prin această dispoziţie să plătească la scadenţă suma înscrisă în trată.

• Biletul la ordin - reprezintă instrumentul prin care emitentul se angajează să plătească la un anumit termen -sumă de bani în favoarea beneficiarului sau în favoarea celui care îl deţine.

Validitatea cambiei, respectiv producerea efectelor dorite, se realizează în condiţiile respectării următoarelor condiţii:

• efectuarea operaţiunilor cambiale de către persoane fizice şi juridice care au calitatea de comerciant;

• forma scrisă, sub semnătura privată;

• cuprinderea tuturor menţiunilor obligatorii şi a unor clauze facultative.

• Calitatea de comerciant: ca principala condiţie de validare a cambiei, decurge din esenţa cambiei care, potrivit Codului Comercial reprezintă un fapt de comerţ. În consecinţă şi operaţiunile cambiale sunt fapte de comerţ, şi pot fi efectuate numai de către persoanele fizice şi juridice, care au calitatea de comerciant. Necomercianţii pot efectua operaţiuni cambiale numai în mod accidental; de asemenea, statul şi unităţile administrativ teritoriale (judeţe, comune) pot realiza astfel de operaţiuni, fără a putea avea calitatea de comercianţi.

• Forma scrisă a cambiei a constituit -condiţie care impune ca textul să fie înscris în una şi aceeaşi limbă.

• Menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia se referă la:

a) denumirea cambiei; care poate fi înscrisă ca titlu sau poate figura în cuprinsul textului.

Este obligatorie prezentă denumirea cât şi scrierea ei în aceeaşi limbă în care este redactată cambia, fiind situată deasupra semnăturii trăgătorului.

b) ordinul (sau mandatul) necondiţionat de a plăti -sumă de bani determinată, într--anumită perioadă (cu specificarea sumei în titlu, precum şi în litere sau cifre).

c) numele (denumirea) trasului, respectiv a persoanei care trebuie să plătească. În unele cazuri, trăgătorul se poate indica pe sine ca tras, ori, poate indica mai multe persoane trase cumulativ (nu alternativ).

d) scadenţa, este -menţiune obligatorie care prezintă importanţa prin faptul că fără indicarea acesteia, cambia este socotită plătibilă la vedere. Daca se prevăd mai multe scadenţe succesive, cambia este incertă, după cum, aceasta este nulă, dacă menţionează -scadenţa imposibilă (30 februarie, 31 aprilie).

Scadenţa prezintă importanţa, datorită efectelor pe care le antrenează, astfel:

• obligaţia trasului se stinge numai prin plata la scadenţă;

• deţinătorul cambiei nu poate fi obligat sa primească plata înainte de scadenţă;

• trasul care plăteşte înainte de scadenţă, -face pe riscul sau;

• termenul de prescripţie este de doi ani, de la data scadenţei, perioada de timp în

• decursul căreia sunt admise orice acţiuni împotriva acceptantului.

Există mai multe variante ale scadenţei:

-la vedere (la cerere, la prezentare);

-la un anumit termen (zile, săptămâni, luni, ani) de la vedere, de la prezentarea pentru acceptare sau, în cazul neacceptării, de la data protestului;

-la un anumit termen de la data emisiunii;

-la -data fixă (an, lună, zi).

e) indicarea unei localităţi, este considerată cea menţionată lângă numele trasului; în cazul în care în cambie sunt arătate mai multe locuri de plata, posesorul -poate prezenta la oricare din acele locuri.

Locul plăţii legat de domicilierea, cambiei care se poate realiza printr--clauză care indică drept loc al plăţii domiciliul unui terţ, respectiv -bancă la care are deschis cont. Banca de domiciliu este astfel, mandatată să facă plata la scadenţa, iar în caz de refuz, aceştia trebuie să i se adreseze protestul de neplată.

f) numele beneficiarului

În cambie pot fi menţionaţi mai mulţi beneficiari, cumulativ sau alternativ. Dacă sunt menţionaţi cumulativ atunci ei exercită drepturile conferite de cambie, inclusiv dreptul de a transmite cambia prin gir. În situaţia menţionării alternativ a beneficiarilor, atunci, orice beneficiar daca deţine titlul, poate exercita singur drepturile cambiale, inclusiv dreptul de a gira cambia. În calitate de beneficiar al cambiei poate să apară chiar trăgătorul, caz în care se utilizează formulele, “plaţi la ordinul meu”.

g) data si locul emiterii

Cambia trebuie să indice -singură dată a emiterii, absenţa acesteia atrăgând nulitatea cambiei. Locul emiterii este indicat prin menţionarea localităţii. Daca în textul cambiei nu se arată locul unde a fost emisă, se consideră că a fost semnată în localitatea arătată lângă numele trăgătorului. Absenţa acestei menţiuni conduce la nulitatea cambiei.

h) semnătura trăgătorului

Trăgătorul are obligaţia de a scrie personal numele şi prenumele. Pentru persoanele juridice, trăgătorul trebuie indicat prin denumirea completă a firmei, a numelui şi a calităţii celui care semnează, dar semnătura trebuie sa fie aplicată cu scrisul de mână al persoanei fizice. Semnătura trăgătorului se scrie la sfârşitul textului cambiei.

Daca -cambie a fost emisă fără una sau mai multe din menţiunile obligatorii, dar poartă semnătura trăgătorului, aceasta este denumită cambie în alb. Neînscrierea menţiunii obligatorii poate decurge dintr-un act voit, dar şi dintr--omisiune, caz în care cambia devine nulă. Distincţia dintre cambia în alb şi cambia nulă se realizează cu ajutorul menţiunii exprese, înscrise pe cambie, prin care trăgătorul îl împuterniceşte pe beneficiar să completeze cambia potrivit înţelegerii dintre ei.