Reforma impozitării la societăți comerciale în România

Capitolul 1. Aspecte generale ale impozitului pe profit

1.1 Concepte generale

Impozitul este plata (contribuţia) banească obligatorie, generală şi definitivă (nerambursabilă), directă sau indirectă, efectuată de persoanele juridice şi persoanele fizice din veniturile şi averea lor la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul şi la termenele prevazute de lege, fără obligaţia din partea din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat, necesar pentru satisfacerea cerinţelor societăţii.

Până în 1990 unităţile economice de stat au plătit impozit pe beneficiul stabilit în cote progresive pe tranşe de rentabilitate, unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti au plătit un impozit pe venit stabilit în cote progresive mai accentuate pe trepte de rentabilitate, iar unităţile cooperaţiei de consum şi cele de credit şi ale organizaţiilor obşteşti au plătit un impozit pe venit, calculat prin aplicarea unei cote proporţionle de 25%.

Începând cu 1991 s-a creat un cadru juridic unitar care să asigure o participare echitabilă a agenţilor economici la formarea veniturilor statului în funcţie de mărimea şi natura profitului obţinut, numindu-se impozitul pe profit.

Impozitul pe profit se plateşte la bugetele locale sau de stat de către:

- persoanle juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursă, atât din România cât şi din străinătate;

- persoanele juridice străine care desfaşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

- persoanele fizice străine şi cele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi în România într-o asociere, fără personalitate juridica;

- persoanele juridice străine care obţin venituri din/sau în legatură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea / concesionarea titlurilor de participare obţinute de la o persoană juridică română;

- persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atat în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică română;

- instituţiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitaţile economice pe care le desfaşoară.

1.2. Profitul impozabil

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.

Venituri impozabile:

- profitul impozabil obţinut din orice sursă atât din România cât şi din străinătate de către persoanele juridice române;

- profitul impozabil atribuit sediului permanent, în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

- partea din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane în cazul persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România.

- profitul impozabil aferent veniturilor obţinute de către persoanele juidice străine în legătură cu vânzarea proprietăţilor imobiliare ori din vânzarea sau cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română.

Exemple de elemente similare veniturilor:

- diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

- rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe

Exemple de elemente similare cheltuielilor:

- diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;