Reformele sistemului fiscal românesc după 1990

1.Reformele sistemului fiscal romanesc dupa 1990

Dupa 1990, am asistat la o reforma a cadrului legislativ, prin care s-a cautat ca acesta sa fie adecvat pentru perioada de tranzitie.

In materie bugetara a fost elaborata legea nr. 10/1991, privind finantele publice, completata pe parcursul anului 1996 (Legea nr. 76/1996). Aceasta lege contine dispozitii privind elaborarea poiectului de bugetului de stat, aprobarea, executarea si incheierea exercitiului bugetar de catre Parlament.

Conform noii legi a finantelor publice, structura bugetului de stat al Romaniei cuprinde in prezent:

a)bugetul administratiei centrale de stat;

b)bugete locale;

c)bugetul asigurarilor sociale de stat.

Noutatea – incepand cu 1990 – fiind procesul de autonomie locala a bugetelor locale, fata de bugetul administratiei centrale de stat.

In materie financiar-fiscala transformarile au debutat cu Decretul – Lege nr.54/1990 privind activitatile economice pe baza liberei initiativei, fiind continuate prin Legea nr.15/1990 si H.G.R 1109/1990 prin care s-a dispus liberalizarea preturilor, introducerea noului sistem perfectionat al impozitului pe circulatia marfurilor (taxa pe valoarea adaugata: Ordonanta Guvernului 3/1992 de la 1 iulie 1993 si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.17 din 15 martie 2000). Au mai fost adoptate o serie de acte normative importante din care amintim:

♦Legea nr.12/1991 – privind impozitul pe profit (abrogata prin O.G. 70/1994, neajunsurile acesteia fiind remediate prin Legea nr.73/1996, Legea nr.249/1999 si O.U.G 217/1999);

♦Legea nr.32/1991 – privind impozitul pe salarii (modificata prin Legea nr.35/1993, modificata si completata de Legea nr. 135/1999, apoi H.G. 594/1996, O.G. 62/1997 si O.G nr.61/1998);

♦Legea nr.54/1992 – privind impozitul pe sumele rezultate din vanzarea activelor societatii cu capital de stat, lege ce a fost ulterior abrogata;

♦Legea nr.69/1993 – privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura;

♦Legea nr.15/1994 – privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata in luna mai 1999;

♦Legea nr.27/1994 – privind impozitele si taxele locale (O.G.24/1995);

♦Legea nr.32/1994 – privind sponsorizarea;

♦Legea nr.35/1995 – privind impozitul pe spectacole;

♦O.G. nr. 26/1995 – privind impozitul pe dividende, modificata prin Legea nr. 101/1995;

♦Legea nr. 82/1997 – privind regimul accizelor si altor taxe indirecte, ce abroga Legea nr.42/1993 si O.G. nr.27/ianuarie 2000 privind regimul produselor supuse accizelor;

♦Legea nr.82/1997 – privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice;

♦O.G. nr.73/1999 – privind impozitul pe venit.

Reglementarile legale, adoptate in primii ani de dupa revolutia din decembrie 1989, permit a se distinge cateva din caracteristicile noului sistem fiscal avute in vedere la realizarea reformei fiscale:

a)Reforma fiscala ce s-a realizat in Romania in prima faza a avut in vedere, in general, conditiile sociale si economice specifice etapei de dezvoltare. Sistemul fiscal a fost conceput pentru a corespunde cerintelor impuse de reforma sociala si economica aflata in derulare. Nu a fost posibil a se copia un sistem fiscal specific unor anumite state avansate, deoarece conditiile economice si sociale au fost esential diferite. In tarile avansate exista o economie de piata echilibrata, care s-a realizat dupa o indelungata perioada de dezvoltare si dupa numeroase zguduiri si alte evenimente pozitive si negative. Un exemplu in acest sens il constituie Uniunea Europeana, in cadrul careia se lucreaza intens, inca de la constituirea ei, pentru unificarea sistemelor fiscale nationale. Cu toate incercarile, s-a reusit doar o anumita armonizare fiscala in cazul impozitelor indirecte piedica in calea alinierii sistemelor fiscale reprezentand-o conditiile diferite din cadrul tarilor membre.

b)Prin reforma fiscala s-a urmarit a se construi un sistem fiscal coerent, echitabil si eficient. Ne referim la “construirea” unui sistem fiscal, deoarece regimul comunist nu avea nevoie de un astfel de sistem, urmarind un singur lucru, preluarea fortata de la agentii economici, care erau intr-o masura preponderenta unitati de stat, a intregului venit care depasea necesitatile minime – si acestea planificate centralizat – ale intreprinderilor de stat. De aceea regimul trecut a renuntat la definirea unui sistem fiscal coerent si la clasificarile si principiile traditionale ale impunerii pentru a se masca cat mai bine metoda preluarii fortate la bugetul, aproape integral, a venitului net obtinut de intreprinderile de stat.

In aceste conditii, a aparut necesara organizarea unui sistem fiscal coerent si eficient, care sa asigure obtinerea pe cale fiscala si nu prin metode administrative, a veniturilor necesare indeplinirii drepturilor fundamenatale ale cetatenilor cu privire la invatamant, sanatate, protectie sociala, precum si finantarea unor actiuni si obiective economice de interes national mai ales in domeniul infrstructurii.

c)Prin reforma fiscala s-a incercat imbunatatirea structurii impozitelor, atat a celor directe cat si a celor indirecte.