Rezerva Minimă Obligatorie și Rolul Ei în Activitatea Bancară

CAP. 1. SISTEMUL REZERVELOR MINIME OBLIGATORII

1.1. Conceptul de rezerve minime obligatorii

Literatura de specialitate din ţara noastră, consideră că cea mai complexă şi completă definiţie a rezervelor minime obligatorii, este cea formulată de Costin C. Kiriţescu , potrivit căruia politica rezervelor bancare oligatorii este definită ca fiind: ,,sporirea sau respectiv micşorarea cuantumului obligaţiilor băncilor de a păstra în conturile lor la banca centrală o parte determinată din resursele de credit. După cum procentul rezervelor obligatorii este stabilit mai sus sau mai jos, plasamentele băncilor în credite sunt micşorate sau mărite, conjunctura economica este frânată sau stimulată. Obligaţia bancilor de a menţine neatinsă o rezervă de disponibilităţi monetare lărgeşte influenţa băncii centrale. Mărimea disponibilităţilor băneşti temporar sterilizate prin politica rezervelor bancare obligatorii este stabilită ca proporţie fie din angajamentele totale ale unei bănci, fie din creşterea angajamentelor acesteia.”

Rezervele minime obligatorii au fost instituite odată cu experienţa anilor 1929-1930 de intensă criză economică, în care a fost implicată şi activitatea băncilor, care a determinat la nivel mondial dar cu precădere în SUA, falimentarea a peste 9000 de bănci, acest lucru impunând obligativitatea constituirii de depozite la banca de emisiune, depozite ce au fost denumite rezerve minime obligatorii.

Rezervele minime obligatorii sunt implementate pentru a asigura o lichiditate minimă în sistemul bancar şi constă în obligaţia băncilor, care colectează depozite, de a consemna, în conturile lor deschise la banca de emisiune, sume stabilite prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de calcul, prin acest mecanism al rezervelor minime obligatorii urmărindu-se atât un scop monetar cât şi unul prudenţial. Scopul principal este cel monetar şi constă în limitarea potenţialului de multiplicare a creditului în cadrul sistemului bancar, în timp ce scopul prudenţial presupune siguranţa pe care o conferă publicului faptul că băncile dispun oricând de lichidităţi suficiente, pentru a face faţă solicitărilor de retragere a depunerilor.

În sistemul bancar este admisă o insolvabilitate temporară mai mare decât în alte sectoare de activitate, banca centrală a sistemului fiind îndreptăţită să intervină pentru a redresa situaţia unor bănci care se află în dificultate. Se poate aprecia astfel că obiectivul prudenţial asigurat de mecanismul rezervelor minime obligatorii scade în importanţă în favoarea celui de politică monetară.

Principalele caracteristici ale acestui instrument de politică monetară sunt :

• baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se determină ca nivelul zilnic, ce corespunde perioadei de observare, al soldurilor elementelor de pasiv atât în lei cât şi în valută din bilanţurile băncilor, făcând excepţie pasivele interbancare, obligaţiile către BNR şi capitalurile proprii;

• ratele rezervelor minime obligatorii pot fi diferenţiate atât în funcţie de scadenţa reziduală a elementelor incluse în baza de calcul, care poate fi mai mică sau mai mare de 2 ani, dar şi în funcţie de moneda de constituire;

• o altă caracteristică a rezervelor minime obligatorii este perioada de observare şi cea de aplicare care au durata de o lună, fiind succesive astfel: prima reprezintă intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii în curs;

• aceste rezerve minime obligatorii se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute pe parcursul perioadei de aplicare în conturile deschise de către băncile comerciale din sistem la Banca Naţională a României;

• în cazul înregistrării unui deficit de rezervă, se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se sancţionează prin avertisment, amenzi sau după caz prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit.

Rezervele minime obligatorii sunt constituite cu scopul de a asigura lichiditatea minimală şi constă în obligaţia băncii comerciale care primeşte depozite să consemneze, în conturile pe care le are deschise la banca centrală, o sumă dimensionată, prin aplicarea de regulă a unei cote procentuale atât asupra depozitelor cât şi asupra surselor asimilate. Această operaţiune descrie transferul de resurse ce se derulează între băncile de depozit şi banca centrala a sistemului.