Riscul de Lichiditate

CAPITOLUL I: Definiţii, delimitări şi concepte ale riscului de lichiditate

1.1. Definirea riscului

Activiatea bancară se caracterizează prin existenţa unor riscuri, iar pentru a putea rezolva pierderile generate de ele, trebuie în primul rând, ca ele să fie identificate, să fie cunoscute şi utilizate instrumente, tehnici şi metode specifice de diminuare şi/sau evitare a influenţei lor negative asupra activităţii bancare.

O definiţie a riscului bancar este dată de Maricica Stoica care enunţă în cartea sa, astfel: „Noţiunea de risc poate fi definită ca un angajament care poartă o incertitudine datorită probabilităţii de câştig sau pierdere.”

Ion Niţu enunţă definiţia riscului bancar într-o formulă mai simplă astfel „Riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere”, iar pe larg, explicând că „este un fenomen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea funcţionalităţii băncii. ” Acesta mai citează în cartea sa pe francezii Michael Rouch şi Gerard Naullen, care definesc riscul ca un angajament purtând o incertitudine dată, cu o probabilitate de câştig sau prejudicii, fie acestea din urmă degradare sau pierdere. (din cartea „Le control de gestion bancaire et financiere”).

În sens larg, conceptul de lichiditate se referă la capacitatea activelor de a fi transformate rapid şi cu o cheltuială minimă, în monedă lichidă sub formă de numerar sau de disponibil în cont curent.

În sens mai restrâns, specializat, lichiditatea bancară reprezintă o problemă de gestiune a pasivelor şi activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Lichiditatea bancară exprimă capacitatea unei bănci de a-şi finanţa operaţiunile curente.

Riscul de lichiditate pentru o bancă constituie expresia însăşi a probabilităţii pierderii capacităţii de finanţare.

În scopul menţinerii credibilităţii faţă de clienţi şi comunitatea financiară, băncile trebuie să probeze în permanenţă un grad corespunzător de lichiditate. Pentru a răspunde obiectivului de lichiditate, gestionarea intrărilor şi a ieşirilor de fonduri trebuie realizată în aşa fel încât să existe în permanenţă suficiente lichidităţi la nivelul instituţiei bancare.

Riscul lipsei de lichidităţi se manifestă în urma necorelării scadenţelor dintre posturile de activ şi cele de pasiv. În practică se manifestă fenomenul prelungirii scadenţelor la active şi al reducerii scadenţelor la pasive. Dacă creditele şi dobânzile nu sunt rambursate conform planului, banca se confruntă cu nevoi de lichiditate pe termen scurt care trebuie finanţate. Efectele sunt similare şi când clienţii retrag sume importante din depozitele constituite la bancă.

1.2. Delimitări şi concepte ale riscului de lichiditate

Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în trei categorii:

- Riscuri financiare

- Riscuri comerciale

- Riscuri de mediu

Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanţului contabil al băncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele care pot să apară în compoziţia resurselor şi plasamentelor băncii. Aceste riscuri sunt singurele care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de către managementul bancar.

În categoria riscurilor financiare intră şi riscul de lichiditate pentru care, în domeniul bancar sunt folosite două abordări pentru a fi definit:

1. Într-o primă şi mai simplă perspectivă riscul lichidităţii este văzut ca riscul apariţiei de discontinuităţi în asigurarea cu fonduri a băncii. În această aboradare, analiza se concentrează asupra lichidităţii ca nevoie de resurse pentru a facilita dezvoltarea băncii şi pentru acoperirea unor creşteri neaşteptate a activelor băncii.

2. A doua abordare, prezintă riscul lichidităţii ca fiind determinat de nevoia lichidităţii în cazul apariţiei unei crize majore.

O primă definiţie, pe care eu am considerat-o a fi cea mai cuprinzătoare, este cea dată de Maricica Stoica: „Riscul de lichiditate constă în probabilitatea ca banca să nu-şi poată onora plăţile faţă de clienţi, ca urmare a devierii proporţiei dintre creditele pe termen lung şi creditele pe termen scurt şi a necorelării cu structura pasivelor băncii.”

O altă definiţie este dată de Ion Niţu: „Riscul de lichiditate constă în aceea că o bancă nu dispune de lichidităţi corespunzătoare pentru a acoperi obligaţii financiare la un moment dat. Riscul de lichiditate este cel mai ridicat când o bancă nu poate să anticipeze cererea de noi împrumuturi sau retragerile de depozite şi când nu are acces la noi surse de numerar.”