Riscul în Afacerile din România

CAPITOLUL 1

Actualitatea temei

Prin alegerea temei “Riscul în afacerile din România” pentru sesiunea de comunicări

ştiinţifice, dorim sa tratam o problematica prin a cărei înţelegere se pot explica cauzele succesului sau insuccesului economic. Riscul la ora actuala este un concept cunoscut în teoria economica, dar din păcate putini manageri din România iau în considerare implicaţiile riscului în activitatea profesionala.

Însăşi buna îndeplinire a funcţiilor managementului tine de luarea în considerare a riscului economic. Aceasta se explica prin faptul ca luarea deciziei, care este principalul instrument al conducerii, prezintă un anumit grad de risc. Riscul, ca element, apare tocmai din faptul ca exista posibilitatea alegerii dintre mai multe opţiuni, ale căror consecinţe însa nu sunt pe deplin cunoscute.

De ce este atât de important managementul riscului? Pentru ca ne confruntam cu situaţii dificile în care suntem puşi sa facem alegeri ale căror rezultate nu le putem anticipa atât în viata familiala cât si în cariera profesionala. De asemenea este bine sa ne luam masuri de prevedere împotriva unor potenţiale evenimente negative, pentru a le putea evita sau în cel mai rău caz a trece mai uşor peste ele.

CAPITOLUL II

Prezentarea temei

Structura-cadru a firmei ce implementează managementul riscului

Pe fondul unei infuzii specifice de cultură a managementului riscului, scopul structurii-cadru a organizaţiei ce implementează managementul riscului este să promoveze fundamentul şi o infrastructură comună pentru furnizarea, menţinerea şi conducerea partenerială a managementului riscului în întreaga firmă.

Această construcţie ar trebui să cuprindă un set de componente intercorelate şi funcţionabile, cele cinci componente fiind: împuternicire şi angajament, proiectare, implementare, monitorizare şi revizuire, precum şi îmbunătăţire continuă

Poziţionarea acestora are în vedere un ciclu PDCA declanşat de către prima componentă enunţată, aşa cum se observă în figura 1:

Fig. 1.1. Structura-cadru pentru managementul riscului

Fiecăreia dintre cele cinci componente i s-a ataşat codificarea numerică a subcapitolului în care este, pe larg, explicitată.

1. Cultura managementului riscului

Dezvoltarea unei culturi a managementului efectiv al riscului este parte critică a structurii-cadru şi rezultă ca urmare a consimţirii şi motivării personalului pentru ca:

- să acorde interes şi resurse necesare managementului riscului;

- să respecte scopul şi detaliile politicilor şi procedurilor managemen¬tului riscului;

- să rezolve dificultăţile practice în implementarea politicii şi procedurilor managementului riscului pentru menţinerea consecvenţei cu bunele principii ale managementului riscului;

- să administreze riscul mai presus de conformitatea cu politicile şi procedurile managementului riscului;

• să comunice despre risc, deschis şi adaptat situaţiei de fapt.

2. Metode de îmbunătăţire

Organizaţia ar trebui să-şi monitorizeze şi să-şi dezvolte cultura managementului riscului astfel:

- demonstrând leadership-ul efectiv al managementului riscului la nivelul superior de conducere, ca un exemplu pentru întreg personalul;

- monitorizând şi comunicând valoarea adăugată prin managementul riscului;

- furnizând educaţie şi instruire în managementul riscului;

- monitorizând atitudinile vizavi de managementul riscului;

- asigurând că politicile şi procedurile formalizate ale managementului riscului sunt extinse la toate procesele organizaţionale, incluzând planificarea strategică, procesele operaţionale şi managementul schimbării.

Conducerea partenerială

Pentru o organizaţie, conducerea partenerială este calea prin care drepturile şi responsabilităţile sunt împărţite între toate categoriile de stakeholderi, aceştia fiind într-o strânsă legătură mutuală reciproc avantajoasă, în special între management şi acţionariat.

Climatul organizaţional se bazează pe integritate şi comportament etic, pe deschidere şi transparenţă.O bună structurare a conducerii parteneriale încurajează firmele să creeze valoare (prin spirit antreprenori al, inovaţie, dezvoltare şi explorare) şi furnizează responsabilitate şi control sistemelor cu un grad corespunzător de risc .

Conducerea partenerială este elementul ce menţine unitară organizaţia pentru a-şi îndeplini obiectivele, în timp ce managementul riscului este elementul ce furnizează elasticitate construcţiei unitare.