Riscul pe Piețele Financiare

RISCUL PE PIEŢELE FINANCIARE

CAPITOLUL I

RISCUL FINANCIAR

Cuvinte cheie:

hazard moral

selecţie adversă

Riscul financiar este premise asumată conştient, de apariţie a unui anumit eveniment financiar nedorit, caracterizat de o anumită probabilitate de realizare.

Definiţia riscului în accepţiune generala este mai complex, el aflându-se într-o relaţie de cauzalitate circular cu incertitudinea: starea de incertitudine este şi premise şi constientă a asumării riscului.

Nu trebuie confundat riscul unui eveniment cu probabilitatea producerii evenimentului nedorit.

Figura 1.1. Sfera noţiunilor de probabilitate şi risc

Probabilitatea este o măsură obiectivă care odată fixate (de exemplu 0,3) şi aplicată pe un caz concret,poate însemna mult (risc ridicat), sau puţin (risc scazit). În consecinţa, riscul financiar trebuie generat ca o apreciere subiectivă, aplicată întotdeauna unei sume concrete de bani.

Probabilitatea este omniprezentă şi obiectivă. Prin conştientizare şi interpretare, pe un caz concret, se transformă în risc, care este subiectiv.

Prima de risc are doua exprimari:

în accepţiune ,,relativă” - un supliment adăugat la rata câştigului la capital, dacă aceasta nu include volatilitatea (nesiguranţa) rezultatului investiţiei. Nu trebuie, însă, trasă concluzia că riscul este crescător ca funcţie de timp, ci din contra, el se diminuează pe măsura apropierii orizontului de timp:

În accepţiune ,,absolută” - o parte din venit la capitalul investit care remunerează proprietarul acestuia pentru riscul indus de operaţiunea de investire.

Consideram ca ca prima accepţiune este corecta pentru ca presupune că orice proiect de investiţii este riscant, ceea ce este adevărat pentru proiectele care aduc un profit real. În plus, este mai bine să aplicăm o cotă la venitul estimate, decât să defalcăm venitul obţinut.

Cum acţioneaza părţile implicate în tranzacţii pentru diminuarea riscului?

Din punct de vedere al populaţiei şi ale firmelor participante pe piaţa financiară, riscul individual sau ale grupurilor de acţionari, se diminuează prin împarţirea cu alţi acţionari (participant)

În plus, insituţiile de intermediere financiară fac această diminuare a riscului la un cost scăzut faţa de cel individual.Justificarea ar fi că, după asimilarea informaţiei de specialitate, semanifestă efectul economiilor de scară.

Din punct de vedere psihologic mulţi dintre noi nu vrem ca să ne specializăm în diminuarea riscului, deoarece suntem averşi la risc.Un investitor se numeşte avers la risc daca refuză un risc cu sorţi egali in termini băneşti.De exemplu cazul celor care prefer siguranţa dobănzii unui deposit bancar, unei investiţii in acţiuni.

În cazul investitorului avers la risc, funcţia de utilitate este concave,data de relaţia:

U(px +(1-p)y) ≥ U(px) + U((1-p)y)=p.U(x)+(1-p)U(y)

În urma acestui fapt decidentul va prefer utilitatea căştigului ponderat cu caracter de certitudine (pct A), loteriei cu recompensiile x şi y (pct B).

Gradul de aversiune la risc se măsoară prin coeficientul lui Arrow-Pratt:

ɑ(x)=(-U''(x))/(U'(x))