Riscul Valutar

Prin risc valutar se subînţelege probabilitatea unui câştig sau unei pierderi în urma

modificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare sub influenţa factorilor economici, monetari, financiari, social şi politici.

Baza riscului valutar o constituie aplicarea valorii reale a obligaţiunii băneşti în perioada

viitoare. De aici, creditorul şi exportatorul vor suferi pierderi în cazul scăderii cursului valutei preţului în raport cu valuta de plată. Pe cînd, debitorul sau importatorul vor fi supuşi riscurilor în cazul creşterii cursului valutei preţului faţă de valuta plăţilor. Modificările rapide în timp ale dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare au efecte negative asupra unor agenţi economici care participă la relaţiile economice internaţionale. Pentru a înlătura sau cel puţin a micşora efectele negative ale incertitudinii monetare e nevoie de cunoaşterea mecanismului stabilirii cursului valutar sub influenţa factorilor ce îl determină (factori economici şi de evaluare redaţi prin P.I.B. şi preţuri; factori de ordin monetari; factori macroeconomici; sociali; politici; psihologici din fiecare ţară; poziţia economică a ţării respective pe piaţa internaţională redată de situaţia balanţei de plăţi; evoluţia raportului cererea/ofertă al monedei în cauză faţă de alte monede pe piaţa internaţională precum şi acţiunile instituţiilor financiar-monetare internaţionale şi regionale).

Factori de bază ce determină riscul valutar:

- Ritmul creşterii economice.

- Fluctuaţiile ratei dobânzii.

- Nivelul inflaţiei.

- Nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen.

- Nivelul informării operative a evoluţiei cursului valutar.

- Situaţia balanţei comerciale şi de plăţi.

- Situaţia rezervei valutare..

- Datoria de stat(internă şi externă).

Rezultatul financiar al operaţiunii economice în monedă străină va fi influenţat în permanenţă de variaţia cursului dintre moneda naţională şi moneda străină în momentul lichidării resprctivei operaţiuni faţă de un curs anterior. Fluctuaţiile cursului de schimb vor avea ca rezultat fie o poziţie favorabilă, fie nefavorabilă, fie nulă. De regulă, un participant al operaţiunii economice va pierde, iar celălalt va fi în cîştig în urma modificării ratelor de schimb. Ca urmare a modificării permanente a valorii, fenomen datorat schimbărilor în mecanismul de obţinere şi dimensionare a valorii sub influenţa factorilor interni şi externi, precum şi a mutaţiilor tehnice, tehnologice dar şi ă redimensionărilor în raporturile de forţă ale participanţilor la obţinerea şi repartizarea valorii, utilizarea în practică a unui etalon dinamic determină greutăţi şi disfuncţionalităţi ce se cer administrate. Din motivul că întotdeauna cineva cîştigă, iar cineva pierde în urma variaţiei cursului valutar, riscul valutar e considerat ca o apariţie a categoriei riscurilor speculative, deci nu riscurilor pure care ori de cîte ori se produc provoacă o pierdere. Efectele variaţiei cursului valutar asupra agenţilor economici sunt cunoscute sub denumirea de expunere la risc.

Complexitatea studierii conceptului de risc valutar a pus în faţa specialiştilor necesitatea divizării lui în trei categorii interdependente:

- riscul valutar de tranzacţie (operaţional) ;

- riscul valutar de translare;

- riscul valutar economic.

Primul tip de risc valutar de tranzacţie (operaţional) e legat de incertitudinea valorii

tranzacţiei în monedă naţională în viitor şi apare ori de câte ori o companie se angajează într-o tranzacţie de vânzare sau de cumpărare operată în valută.

Din cauza riscului valutar de tranzacţie agentul economic poate avea modificări în fluxurile sale de venituri ceea ce poate avea ca urmare modificarea valorii firmei şi scăderea capacităţii ei de plată. Riscul valutar de tranzacţie e cu atât mai mare cu cât instabilitatea monetară dintr-o ţară este mai mare. În urma lui întotdeauna un partener câştigă iar celălalt pierde. Efectul riscului valutar de tranzacţie e considerat a fi unul ce creează cea mai mare inceritudine agenţilor economici ce participă la tranzacţii internaţionale din motivul că acesta este cu atît mai mare cu cît instabilitatea monetară dintr-o ţară este mai mare.

Riscul valutar de translare e legat de probabilitatea de câştig sau pierdere atunci când

activele, pasivele şi profitul unei filiale sunt “translate” din valuta în care se ţin evidenţele filialei, în moneda naţională a companiei mamă. Asemenea pierderi sunt “reale” în măsură în care ele influenţează profitul şi pierderile generale ale companiei mamă şi impozitul pe venit. Dintr-un alt punct de vedere aceste pierderi “nu sunt reale” deoarece provin dintr-o anumită convenţie contabilă.

Pentru o analiză pertinentă trebuie să se cunoască regulile curente ale autorităţilor fiscale, precum şi gradul de libertate pe care-l permite legislaţia din ţara filialei şi ţara companiei-mamă. Izvorul acestui risc este posibilitatea necorespunderii dintre activele şi pasivele exprimate în valutele diferitor ţări.

Urmările riscului valutar de translare sunt pierderi sau câştiguri, ce pot fi compensate de

pierderile sau câştigurile din bilanţ, care nu întotdeauna reflectă valoarea lor economică reală. Din aceasta cauză, specialiştii recomandă agenţilor economici să ignore riscul valutar de translare şi săşi concentreze atenţia la gestiunea riscului valutar economic.

Riscul valutar economic este riscul legat de modificarea valorii activelor şi pasivelor

agenţilor economici din cauza incertitudinii modificării dimensiunii valorice a etalonului monetar.

El e determinat a fi probabilitatea influenţei nefavorabile a modificării ratei de schimb asupra situaţiei economice a companiei, de exemplu o posibilă diminuare a volumului vînzărilor sau modificare a preţurilor firmei a factorilor de producţie şi a producţiei finite în comparaţie cu preţurile altor firme pe piaţa internă.

Faţă de riscul valutar economic sunt concepute două atitudini:

• fie agentul economic se protejează administrând riscul;

• fie suportă consecinţele lui financiare.