Riscurile Asociate Plasamentelor de Capital

Inclinatia spre economisire este una dintre formele rationale de manefistare a comportamnetului uman, ca de altfel si cautarea celei mai bune modalitati de valorificare a rezultatelor in urma acestui process.

Motivele care-l determina pe individ sa economiseasca o parte din venitul sau, sunt numeroase si variate. Fenomenul in sine este de ordin psihologic si intotdeauna determinarile sunt multiple :

- teama fata de un viitor incert

- preocuparea pentru a putea rezolva evenimente prevazute sau neprevazute

- dorinta de as-i apropia bunuri de valori ridicate la care in mod obisnuit , pe baza disponibilitatiilor curente nu ar avea acces

- intentia de a-si spori veniturile prin trasformarea economiilor in capital

Procesul de economisire este influentat de asemenea, si de catre o serie de factori obiectivi si subiectivi. Din prima cateogorie fac parte factori de natura economica a caror influenta este determinata de existenta relatiilor banesti si a procesului de reproductie sociala pe cand factorii subiectivi influenteaza procesul de economisire si actiunile de plasare mai mult indirect.

Pana in decembrie 1989, Casa de Economii si Consemnatiuni ( C.E.C) reprezenta, pentru romani, singura posibilitate de a-si plasa economiile banesti. Procesul construirii unei economii de piata, democratice, in Romania, dureaza de mai bine de zece ani si acest deceniu se pare ca nu a fost de ajuns, pentru ca romanii sa se deprinda cu regulile si principiile plasarii eficiente a economiilor banesti.

Daca la aceasta perpetua tranzitie ii atasam si lipsa, temenic motivata, a unei culturi sau educatii investitionale, putem obtine un raspuns referitor la modul in care au fost posibile marile pacaleli nationale, incepand cu Caritas, Mondragon, continuand cu SAFI-FMOA, Credit Bank, B.I.R, sau Banca Albina, F.N.I, F.NA, B.P.R si lista ramane din pacate deschisa. Toate exemplele citate, pot fi luate drept studii de caz, in care un numar mare de investitori si-au pierdut uneori economiile de o viata.

Chiar si in aceste conditii, economia de piata romaneasca ofera totusi mai multe posibilitati de investire, numarul produselor financiare fiind insa mult mai mic comparativ cu tarile dezvoltate.

Daca in aceste tari, un singur consilier financiar sau consultant in gestionarea patrimoniului ofera pentru clientii sai, in medie, peste 160 de produse financiare diferite pentru investitii, in Romania trebuie sa ne limitam deocamdata la urmatoarele mari categorii de plasamente : investitii in valori imobiliare, investitii in valori mobiliare, in aur, valuta forte, plasamente in opere de arta, investitii in titluri de stat, plasamente bancare, in asigurari de viata, plasamente prin intermediul fondurilor de investitii.

Este greu de apreciat cat, cum, cand si unde sa-si plaseze economiile cei care au reusit totusi in actualele conditii de criza, sa economiseasca, care sunt cele mai accesibile si mai oportune plasamente. Cei neavizati pot insa recurge la experti in consilierea patrimoniala care sa analizeze variantele de plasare a economiilor si sa faca recomandari in functie de nevoile si dorintele investitorilor.Astfel, problema alegerii solutiei optime de plasare a economiilor trebuie precedata de o analiza a obiectivelor si asteptarilor fiecaruia.

Inainte de a opta pentru un plasament sau altul, atat consilierul in administrarea patrimoniului, cat si acei investitori care aleg sa-si gestioneze individual averea, este indicat sa tina cont de cateva reguli si principii de baza care trebuie respectate la efectuarea plasamentelor de capital.

1)evaluarea riscului

Regula de baza de care trebuie tinut seama este ca profitabilitatea investitiei este direct proportionala cu gradul de risc. Altfel spus, cu cat castigul promis sau estimat este mai mare, cu atat riscul de a pierde banii creste.

Plasamentele cu risc zero aduc cele mai mici castiguri, dar si cele mai sigure. Acestea pot fi: plasamentele la CEC, depozitele bancare in limita sumei garantate de catre stat, plasamentele imobiliare fãcute in cladiri solide si bine situate, investitiile in obligatiuni sau titluri de stat.

Plasamentele cu risc scazut sunt cele cu o stabilitate medie, cum sunt, de regula, depozitele bancare (peste limita sumei garantate de catre stat) si plasamentele in valuta.

Plasamentele cu risc mediu sunt considerate, de obicei, cele in aur, in timp ce plasamentele cu risc mare sunt cele in valori mobiliare, altele decat obligatiunile de stat si cele in fondurile de investitii. Cu mentiunea, ca in cazul celor din urma, in functie de plasamentele pe care le fac societatile ce administreaza fondurile, acestea in cadrul gradului de risc general ridicat, pot fi de risc mare, mediu sau scazut.

2)stabilirea duratei plasamentelor

Este foarte important sa fixam clar cand anume dorim sa culegem roadele plasamentelor efectuate, deoarece acest criteriu il completeaza pe cel al gradului de risc, in optiunea de plasament pe care o facem. Spre exemplu, pentru perioade scurte pot fi alese depozitele bancare, pentru perioade medii, fondurile de investitii, iar pentru perioade lungi, investitiile imobiliare.

3)diversificarea plasamentelor

Indiferent de gradul de risc al plasamentelor alese, riscul total se diminueaza proportional cu gradul de diversificare a investitiei. Celebrul dicton “Nu trebuie sa punem toate ouale in acelasi cos” exprima poetic, dar foarte clar, aceasta cerinta.

Astfel, nu este indicata realizarea unui plasament unic, ci o dispersare a resurselor intre diferitele optiuni de investitie si implicit o dispersie a riscurilor, prin constituirea unui portofoliu.

Diversificarea trebuie facuta atat intre diferitele categorii de plasamente (imobiliare, financiar – bancare etc.) cat si in cadrul aceleasi investitii. Astfel, nu este recomandabila depunerea tuturor banilor la aceeasi banca, daca acestia depasesc suma garantata de catre stat, este bine sa fie impartiti intre mai multe banci, pe cat posibil in limita plafonului maxim garantat. De asemenea, nu este indicat sa investim intr-un singur fond mutual, ci banii destinati acestei forme de economisire colectiva sa fie plasati in cel putin 2 – 3 fonduri de investitii, caracterizate inclusiv prin grade de risc diferite, date de structura plasamentelor efectuate. In cazul actiunilor, riscul unui portofoliu depinde in prima instanta de numarul de titluri componente. Bineinteles ca numarul de valori incluse intr-un portofoliu nu reprezinta unica masura a diversificarii acestuia. Un portofoliu a carui valoare este egal impartita intre 10 titluri va fi mai bine diversificat decat un portofoliu unde 90% din suma este investita intr-o valoare, iar restul va fi repartizata catre celelalte 9 titluri. Pe de alta parte, unele titluri au un risc specific mai mic decat altele. Este evident ca un portofoliu compus din actiuni reprezentand societati recunoscute si importante va fi mai putin riscant decat un portofoliu de talie similara care grupeaza mici societati de cota inferioara. De asemenea un portofoliu diversificat este mai putin riscant decat unul in care actiunile apartin aceluias sector.