Rolul băncilor centrale în managementul crizelor bancare

Cap. I. Factorii generatori ale crizelor bancare.

Managementul riscurilor constituie o problema deosebit de importanta legata de activitatea sistemelor de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare, deoarece în situatia în care acestor sisteme le sunt aplicate proceduri inadecvate de control al riscurilor de credit si lichiditate ele pot determina pierderi participantilor de pe piata si, implicit, o pierdere a încrederii publicului în integritatea financiara a sistemului respectiv.

Ca si în cazul sistemelor de plati si decontari obisnuite, si în cazul sistemelor de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare se manifesta urmatoarele tipuri de riscuri principale: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operational si riscul sistemic.

1.1 Riscul de credit.

Riscul de credit este riscul ca una dintre partile la tranzactie sa nu îsi deconteze obligatia la întreaga valoare fie la scadenta, fie ulterior. Si în cazul decontarii tranzactiilor cu valori mobiliare, riscul de credit se manifesta sub doua forme principale: riscul costului de înlocuire si riscul principalului.

Riscul costului de înlocuire rezulta din modificarea pretului unei valori mobiliare în perioada de timp dintre momentul executarii unei tranzactii si momentul decontarii acesteia.

Riscul principalului rezulta din diferenta de timp dintre momentul efectuarii transferului final al fondurilor banesti si cel al livrarii finale a valorilor mobiliare la data decontarii. Riscul principalului este prezent în cadrul unui anumit sistem de decontare a tranzactiilor cu valori mobiliare în situatia în care nu sunt puse în aplicare proceduri de livrare contra plata.

Pentru prevenirea acestui risc bancile au prevazute în Normele de creditare criterii de apreciere a oportunitatii afacerii propuse a fi creditate, conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca solicitantii, competente de aprobare.

în scopul diminuarii riscului de credit, banca urmareste respectarea urmatoarelor conditii:

- împrumuturile acordate de o societate bancara unui singur debitor nu

pot depasi cumulate, 20% din capitalul si rezervele bancii;

- suma totala a împrumuturilor mari acordate debitorilor nu poate depasi

de 8 ori fondurile proprii ale bancii; împrumuturile mari se aproba de

Comitetul de directie din Centrala;

- regiile autonome pot contracta credite, în proportie de cel mult 20%

din veniturile brute realizate în anul precedent.

Pentru eliminarea riscului, bancile nu acorda credite:*

- agentilor economici care înregistreaza pierderi fara perspective de

redresare;

- agentilor economici care nu contribuie cu capital propriu la finantarea

mijloacelor circulante sau a investitiilor;

- unitatilor economice aflate în reorganizare sau lichidare.

Pentru anihilarea riscului de credit bancile acorda credite pe baza de garantii, preferându-se cele personale si reale.

Controlul efectiv al riscului de credit este posibil prin intermediul modelului de structurare a creditelor pe cele cinci categorii ce definesc calitatea acestora, în functie de rezultatele financiare si de serviciul datoriei împrumutatilor.

Prevenirea este asigurata prin constituirea, în functie de calitatea portofoliului de credite, a provizioanelor ca fond acoperitor al eventualelor nerecuperari de credite.

O cuantificare valorica a riscului de credite sub forma unor indicatori se prezinta în tabelul 1:

Tabelul nr. 1

Praguri de apreciere a riscului la credit

Nr. crt. Indicatori u.m Praguri de apreciere

Bun Acceptabil Nesatisfacator

1 Ponderea creditelor restante în total credite % 0- 10 10-20 >20

2 Ponderea creditelor neperformante în total credite % 0-5 5- 10 >10

3 Volumul provizioanelor comparativ cu pierderile nete - >1 1 <1

Sursa: ' Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara

Se pot defini doua momente distincte cu privire la acest risc:

- riscul tranzactiei, ce decurge din diferite aspecte, functionale si

operationale, ale aprecierii oportunitatii afacerii care sta la baza acordarii sau

nu a creditului solicitat;

- riscul de credit propriu-zis, care se refera la capacitatea clientului de

a rambursa la scadenta creditul si de a plati dobânzile.