Rolul FMI în Contextul Crizei Actuale

Criza sistemului financiar american a fost declanşată în iulie 2007, în momentul în care creditorii au constatat că foarte mulţi clienţi cu bonitatea financiară precară intraseră în incapacitate de plată.

Apariţia crizei sistemului financiar din SUA se datorează unui cumul de factori, printre care inovaţia în sistemul financiar, care se află mult înaintea capacităţii de reglementare a autorităţilor, presiunile politice pentru oferirea de case cât mai multor alegători americani cu posibilităţi limitate de plată, dar şi lipsa de scrupule a bancherilor şi agenţilor imobiliari.

Criza americană, deşi iniţial a fost văzută ca un efect al riscului de ”subprima ” (un credit ipotecar specific pieţei dezvoltate) s-a dovedit a fi nu doar un fenomen local cu probabile difuziuni din ce în ce mai vagi conduse după principiul propagării undelor în apă, ci o expresie a unui mod de a concepe economia care abia la câtva timp după explozie începe să se desluşească atent. Asftel, “ceea ce s-a definit initial ca fiind doar ‹‹turbulente financiare›› trecătoare a devenit o criză economică mondială în plină desfăsurare”.

Ca urmare a crizei de lichidităţi de pe pieţele internaţionale, finanţările în euro pe termen lung s-au scumpit, iar intrare în recesiune a economiei americane a condus deja la creşterea aversiunii faţă de risc a investitorilor internaţionali. Pe fondul crizei de lichidităţi, creditarea în euro are ca influenţă principală creşterea costului creditului (creşterea dobânzilor la credite).

Toate crizele din trecut au fost limitate geografic. Au fost fie crize ale unor economii mature cu impact asupra pietelor emergente din apropiere, fie crize ale economiilor în curs de dezvoltare cu consecinte asupra altor tări în curs de dezvoltare din regiune. Cresterea nivelului de integrare al pietelor, ajutat de dezvoltarea tehnologiilor de comunicare, în primul rând a internetului, pavează drumul generalizării unor "cutremure" financiare locale, cu atât mai mult cu cât epicentrul este într-o zonă către care converg toate pietele importante.

Ceea ce s-a întamplat în Statele Unite ale Americii a avut un mare potential de contagiune, mai întâi la nivelul pietei de capital, pe urmă, la nivelul tuturor sectoarelor si regiunilor lumii. Prin urmare, criza financiară a dus astfel la o criză a întregului sistem economic prin înrăutătirea conditiilor de creditare, precum si prin contractia economică în ansamblu, amploarea problemelor fiind modulată de o serie de factori locali.

Țările cu economii emergente precum Tailanda, Filipine, Africa de Sud, Mexic, Argentina, cele din Europa Centrală si de Est, au resimtit presiuni în sectoarele încă insuficient reglate, neconsolidate. Criza fiind luată ca un bun test de rezistentă si de depistare a zonelor nefunctionale.

În ce priveste Uniunea Europeană, desi are o bază economică puternică, fiind unul dintre cei mai importanti jucători globali, nu a avut suficientă fortă pentru a se erija în salvator mondial. Expunerea execesivă a multor bănci europene a subrezit într-o anumită măsură piata de capital a continentului.

La fel si Japonia, cu toate că este o fortă economică importantă, nu este în măsură nici să ajute semnificativ la solutionarea crizei, dar nici să genereze un soc atât de puternic ca cel american.

S-a apreciat că ar avea loc cea mai mare criză economică după cea înregistrată de istorie cu opt decenii în urmă.

Desi actuala criză economică este în desfăsurare, unele asemănări cu cea din 1929-1933 sunt evidente.

În primul rând, criza actuală s-a declansat tot în SUA (cea mai dezvoltată economie din lume si care dezvoltă o mare capacitate de inducere si antrenare a crizei în întreaga economie mondială) si tot pe piata financiară, ceea ce evidentiază existenta unor vulnerabilităti, disfunctionalităti în economia nord-americană si în sistemul financiar al acesteia, fenomene negative, ce se pot propraga în întreaga economie mondială si în sistemul financiar global.

În al doilea rând, asemenea crizei din 1929-1933, criza actuală are caracter mondial, afectând deja majoritatea tărilor, inclusiv România.

Spre deosebire de perioada primei mari crize (1929-1933), astăzi consemnăm globalizarea economiei si a pietelor, integrarea economică la scară continentală (UE) sau regională, alte procese si fenomene asemănătoare, ceea ce determină ca amintita caracteristică privind caracterul mondial al crizei economico-financiare actuale să se ilustreze prin procese si manifestări considerabil mai profunde si de mai mare amploare.

În al treilea rând, la fel ca si criza anterioară, actuala criză tinde să includă toate sectoarele vietii economice, atât pe cele ale economiei reale, cât si pe cele ale economiei nominale.

În al patrulea rând, asemenea crizei anterioare, criza actuală se întrevede a fi una de durată.

În ceea ce privesc deosebirile dintre cele două crize, criza economică declansată în 2007 se derulează în conditii istorice mult diferite de cele ale crizei din perioada 1929-1933.