Rolul Uniunii Bancare în Procesul Integrării Europene

Introducere

Rolul şi importanţa unui sistem bancar în economia unei ţări este strâns legat de calitatea lui de principal intermediar în relaţia economii-investiţii, relaţie ce “joacă” un rol hotărâtor în asigurarea creşterii economice. Un sistem bancar care prezintă unele slăbiciuni sau care este instabil poate afecta eficacitatea politicii monetare stabilite de banca centrală şi poate conduce până la înregistrarea unor costuri ridicate pentru ca anumite bănci din sistem să fie salvate.

Criza economică din ultimii ani a avut un cuvânt greu de spus în economia fiecărei ţări, ceea ce a dus la un dezechilibru economic pe plan mondial. Uniunea Europeană a reacţionat decisiv în faţa avalanşei de probleme economice prin implementarea unor reforme financiare şi printr-o serie de îmbunătăţiri aduse Uniunii Economice și Monetare(UEM). Astfel, se doreşte atingerea unui punct de stabilitate, dar în acelaşi timp de competitivitate a pieţelor financiare.

Context

Ce este Uniunea Economică şi Monetară?

Uniunea Economică şi Monetară(UEM) reprezintă o parte importantă din procesul de integrare economică. Statele independente sunt cele care pot decide în ce măsură îşi integrează economiile pentru a fi beneficiarii unei serii de avantaje oferite de mărimea economiei alocată. Un exemplu de avantaj poate fi puterea economică mare în faţa evenimentelor externe.

Etapele integrării economice

Gradele de integrare economică se împart în şase etape:

1. Zonă de comerţ preferenţială - tarife vamale reduse în anumite state

2. Zonă de liber schimb - lipsa unor tarife vamale pentru anumite bunuri

3. O uniune vamală – taxe vamale externe unice pentru ţările terţe

4. O piaţă unică – norme comune şi libera circulaţie

5. Uniunea Economică şi Monetară – piaţă unică, monedă unică şi politică monetară comună

6. Integrarea economică completă

Integrarea economică şi UEM în Europa

Integrarea economică în Uniunea Europeană variază pe diferite grade. UEM este compusă din ţările care au aderat la UE şi care formează o piaţă comună, unică. Aceste state îşi coordonează activităţile economice astfel încât să susţină obiectivele UEM. Momentul în care euro devine monedă unică este atunci când criteriile de convergenţă economică sunt îndeplinite, acest lucru fiind stipulat în tratatele UE. Ţările care au atins un grad ridicat de integrare au adoptat moneda euro dar şi o politică monetară unică impusă de Banca Centrală Europeană. Aceste ţări formează zona euro. Celelalte ţări, care nu fac parte din zona euro, îşi menţin propria monedă şi au o politică monetară proprie. Pentru ca pragul de integrare economică să fie atins trebuie ca toate ţările membre UE să adopte moneda unică euro şi să aducă politicile fiscale la un numitor comun. Primii paşi pentru atingerea acestui prag au fost făcuţi începând cu anul 2011, odată cu intrarea în vigoare a unor norme ce consolidează supravegherea şi coordonarea politicilor fiscale şi economice pentru toate ţările membre UE. Acestea sunt suplimentate de o serie de acorduri încheiate între o parte majoritară a ţărilor membre UE care vin ca şi o completare a normelor.

Odată cu recesiunea abătută peste Europa, resimţită cu o intensitate mai mare în Spania şi Grecia, a fost subliniată problema relaţiei dintre sectoarele bancare şi guvernele lor naţionale, precum şi funcţionarea deficitară a sistemelor de supraveghere existente, lucruri ce au condus la determinarea liderilor europeni cu autoritate să conceapă noi planuri de acţiune, unul dintre acestea fiind crearea uniunii bancare europene. Pentru băncile naţionale europene, instituţiile responsabile cu reglementarea şi supravegherea sectorului bancar la nivel naţional, ar însemna reducerea competenţelor, ajungând la stadiul de organ consultativ.

Conceptul de uniune bancară care este prezentat, încă, la nivel de idee, în jurul căruia planează numeroase întrebări legate de modul de implementare, la nivelul întregii Uniuni Europene sau doar la nivelul zonei euro, dar şi legate de impactul real, este subiectul întâlnirilor la nivel european datorită schimbărilor pe care le-ar aduce la nivel naţional.

Proiectul Uniunii Bancare a fost iniţiat de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi susţinut de Comisia Europeană, doreşte centralizarea supravegherii băncilor la nivel european, prin Banca Central Europeană (BCE) şi Autoritatea Bancară Europeană, implementarea unor norme comune la nivelul Uniunii Europene, dar şi constituirea unui fond comun de garantare a depozitelor bancare.