Rolul uniunii bancare în procesul integrării europene

Introducere

Pentru a putea vorbi despre rolul uniunii bancare in procesul integrarii europene,este necesar sa facem o scurta incursiune istorica asupra Uniunii Europene si inceputurile acesteia.

Dupa cel de al doilea razboi mondial ,la data de 25 martie 1945,Altiero Spinelli depune in cadrul Comitetului Francez pentru Federalizarea Europei,proiectul unei Europe Unite.

Winston Churchill,cu ocazia unei prelegeri tinute la Universitatea din Zurich (19 martie 1946) solicita crearea “Statelor Unite ale Europei”,excluzand participarea Angliei.

In 1947 ,cu scopul acceptarii asa zisului “Plan-Marshall”(ajutorul economic american de 13,6 miliarde USD) 16 state europene s-au grupat in Comitetul European de Cooperare Economica(CECE),care ulterior la data de 16 aprilie 1948 a devenit Organizatia Europeana de Cooperare Economica(OECE) formata din 17 state:Belgia,Danemarca,Anglia,Franta,Grecia,Irlanda,Islanda,Austria,Italia,Olanda, Luxemburg,Norvegia,Portugalia,Suedia,Elvetia,Turcia,Germania(asociati Finlanda si Iugoslavia).Ca o replica la aceasta initiativa,tarile “Blocului socialist” au infiintat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc la data de 25 ianuarie 1949 state membre fiind:URSS,Romania,Ungaria,Polonia,Cehoslovacia,Bulgaria,Albania,RDG.

In anul 1951 la data de 18 aprilie s-a creat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului(CECO) prin semnarea la Paris a tratatului de constituire de catre reprezentantii Frantei,Italiei,RDG,Belgiei,Olandei si Luxemburgului care a fost ratificat ulteriror si a intrat in vigoare la 25 iulie 1952.

Prim ministrul luxemburghez Pierre Werner a propus un plan de infiintare treptata pana in 1980 a Uniunii Economice si Monetare care viza trecerea la cursuri de schimb fixe intre tarile membre UE,o unitate de cont europeana si crearea unui Fond Monetar European.

La intalnirea de nivel inalt din decembrie 1969 de la Haga,s-a lansat ideea unei Uniuni Monetare si Economice Europene.Propunerea avea in vedere doua etape:

a) O etapa tranzitorie de 10 ani care sa urmareasca armonizarea politicilor economice pe termen scurt si definirea comuna a obiectivelor pe termen mediu

b) A doua etapa urmarea sa creeze un fond european de rezerva la care tarile membre ar transfera rezervele lor monetare.

Ca urmare a destabilizarii financiare mondiale ,cauzata de prabusirea sistemului monetar de la Bretton Woods,comunitatile introduc la data de 24 aprilie 1972 cursul de schimb european (“Sarpele monetar”) care avea rolul de a obliga statele participante ca,prin cooperare intre ele si cumparari interventioniste pe pietele de devize ,sa mentina monedele nationale la un nivel stabilit de comun acord, de la care sa nu permita fluctuatii mai mari de ± 2,5%.

In aprilie 1978 cancelarul german Schmidt si presedintele francez Giscar d’Estaign au lansat initiativa unui Sistem Monetar European la care sa participe toate monedele comunitare.Conditiile de participare ale acestui nou sistem au fost aprobate de Consiliul European in decembrie 1978 si prin Acordul de la Basilea din martie 1979.

La 7 februarie 1992 la Maastricht, a avut loc semnarea tratatului pentru infiintarea Uniunii Europene.

Contextul actual

Trecerea la moneda unica a impus realizarea unor noi structuri institutionale in Uniunea Europeana:reunirea bancilor centrale nationale intr-un organism comun,Sistemul European al Bancilor Central(SEBC) si crearea unei Banci Centrale Europene(BCE).Conform art.282 alin.(1) teza a II a TFUE,BCE si bancile centrale nationale ale statelor membre a caror moneda este euro constituie Eurosistemul.

Tratatul de la Maastricht a stabilit reunirea bancilor centrale nationale intr-un sitem comun organizat in jurul unei banci centrale specifice,europene.

Din ianuarie 1994 pana la 1 iunie 1998 a existat Institutul Monetar European care a avut ca misiune coordonarea politicilor monetar-valutare ale statelor membre,supravegherea functionarii sistemului monetar european si pregatirea terenului pentru infiintarea Bancii Centrale Europene.