Securitate Socială

Capitolul 1

Principiile si rolul sistemului public national de asigurari sociale

Într-un stat democratic, protectia sociala reprezinta un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea ei în aplicare se realizeaza prevenirea, diminuarea sau înlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca "riscuri sociale" asupra nivelului de trai al populatiei.

Cu radacini în antichitate, prin includerea elementelor de protectie în Dreptul Roman, se remarca aparitia primelor forme de asistenta sociala în secolele 13 si 14, când în jurul manastirilor au fost construite asezaminte de asistenta sociala pentru saraci, batrâni si bolnavi. Primele forme de protectie sociala au aparut la începutul secolului 19 si s-au referit la masuri de asigurare sociala; la acestea s-au adaugat cu timpul si elemente de asistenta sociala, ambele forme capatând denumirea de "securitate sociala". Acest termen a fost utilizat pentru prima oara de institutiile create în SUA, odata cu adoptarea Legii securitatii sociale din 1935, care cuprindea reglementari cu privire la prevenirea riscului pentru batrânete, moarte, handicap si somaj.

Conceptul de protectie sociala a fost prima oara introdus de catre John K. Galbraith si defineste politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populatiei, prin masuri ce urmaresc alinierea acestor categorii la un nivel de trai decent. El considera ca fiind cea mai urgenta masura "prevederea dreptului celor care nu-si pot gasi un loc de munca de a avea un venit garantat sau alternativ".

Ca element de drept international, Organizatia Internationala a Muncii a adoptat în anul 1952 (Conventia nr. 102) termenul de "securitate sociala", cuprinzând ca elemente complementare asigurarile sociale si asistenta sociala.

În prezent actiunile de protectie sociala vizeaza mai multe domenii în care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreere, mediul social-politic, într-un cuvânt, conditiile sociale de trai.

Protectia sociala este conceputa pentru asigurarea unui standard de viata de baza pentru toti oamenii, indiferent de mijloacele de care acestia dispun. Exista mai multe categorii de persoane care cer protectie sociala: protectia somerilor, protectia persoanelor cu dizabilitati, protectia copilului si a tinerilor, protectia sociala complementara (protectia sociala în caz de deces, incapacitatea de munca, boala profesionala).

Conditiile concrete si nevoile diferite care se cer acoperite fac ca si modalitatile de realizare a protectiei sociale sa fie diferite. Astfel, programele se bazeaza pe premise diferentiate în cazul asigurarilor sociale-destinate acoperirii unor nevoi personale ca urmare a pierderii temporare sau definitive a capacitatii de munca sau în cazul protectiei lucratorului la locul de munca (mediu, conditii de munca), nevoi care se transfera asupra costurilor de productie si a caror satisfacere este inclusa în pretul produsului.

Obiectivele reformei în domeniul asistentei sociale, adica în domeniul sustinut material de stat, sunt astfel formulate si fundamentate încât sa se poata asigura realizarea restabilirii sau mentinerii unor echilibre între sectorul public si cel privat, între protectie si autoprotectie, între nevoi si resurse, între dezvoltarea umana a generatiei prezente si cea a generatiilor viitoare.

Asistenta sociala este mecanismul principal prin care societatea intervine pentru a preveni, limita sau înlatura efectele negative ale evenimentelor care se produc asupra persoanelor sau grupurilor vulnerabile, fara voia acestora sau sunt prea putin influentate de acestea.

Obiectivul principal al protectiei sociale îl constituie diminuarea sau chiar înlaturarea consecintelor unor riscuri asupra mediului si nivelului de trai ale unor segmente ale populatiei.

Sistemul public national de asigurari sociale este organizat pe baza urmatoarelor principii :

Unicitatea  potrivit acestui principiu, statul a organizat un singur sistem public national de asigurari sociale, garantat de stat, bazat pe aceleasi norme de drept

Obligativitatea  în concordanta cu cerintele acestui principiu, persoanele fizice care desfasoara activitati aducatoare de venituri si care îndeplinesc conditiile prevazute de lege sunt cuprinse, prin efectul legii, în sistemul public national de asigurari sociale, beneficiind de drepturi si având obligatii reglementate

Garantarea de catre stat a drepturilor de asigurari sociale  Statul este garantul acestor drepturi exercitate prin sistemul public national al asigurarilor sociale si el sprijina acest sistem în situatii temeinic motivate, prin acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului asigurarilor sociale de stat

Cetatenii sunt ocrotiti în toate cazurile si pentru toata perioada de pierdere a capacitatii de munca, iar mamele se bucura si de ocrotire sociala deosebita în caz de sarcina, lehuzie, pentru cresterea si îngrijirea copiilor, când au copii mici bolnavi etc.