Sistem monetar internațional

Perioada anilor 1800 - 1900 : Lira sterlina primeste definitia in aur, pe care o va pastra pana la inceperea primului razboi mondial. In Germania este instaurata " marca-aur ", care inlocuieste vechiul taler prusian. In 1882 se in- fiinteza Banca Centrala in Japonia, iar din 1897 se adopta etalonul-aur. Yenul este definit print-o cantitate de aur identica celei apartinand dolarului. Tot in acest an, Serge Witte, ministrul de finante al Rusiei, devalorizeaza si stabilizeaza rubla, care primeste o definitie monometalista in aur. Aceasta masura, care a facut din rubla o moneda puternica, permite atragerea capitalurilor straine si scaderea ratei dobanzii de catre intreprinderile rusesti la bancile straine.

La inceputul anului 1900 se inregistreaza abandonul bimetalismului, aur si argint, in SUA; dolarul este de acum inainte definit numai prin aur. Totodata se infiinteaza si Banca Centrala.

Perioada anilor 1900 - 1950: In 1914, Germania, Andlia si Franta suspenda participarea lor la mecanismul Etalonului-aur, iar mai tarziu si Japonia abandoneaza etalonul-aur.

In 1918, un grup de experti denumit Comitetul Cunliffe, cere ca lira sterlina sa-si regaseasca puterea de cumparere pe plan extern avuta inainte de 1914. Este vorba despre sustinerea activitatii bancherilor britanici:operatiunile financiare fiind bazate pe incredere; expertii se tem ca spolierea detinatorilor straini de lire sterline semnifica apropierea mortii Londrei ca inima financiara a planetei, in profitul New-York-ului. Aceasta pozitie se explica, de asemenea, prin faptul ca in balanta platilor engleze, veniturile capitalurilor plasate in strainatate acopereau deficitul balantei comerciale, asadar guvernul britanic nu avea interesul sa reduca o parte din aceste creante prin devalorizare. Intoarcerea la etalonul-aur, ca paritate neschimbata, se va face in 1925.

La sfarsitul primului razboi mondial, Sua detine 50 % din stocul mondial de aur monetar, iar Germania face o prima plata, cu titlu de reparatii, vanzand narci contra dolari; cea ce va insemna o prabusire a marcii pe piata schimburilor, care se va intampla in iunie-noiembrie 1923.

La 20 noiembrie 1923, in Germania se creeaza " retenmarck "-ul, moneda fara acoperire in aur, emisa de o banca privata, Retenbank, cu capital garantat intr-o ipoteca fictiva asupra unui ansamblu de expluatari agricole, industriale si comerciale. Enormele mase de " monede auxiliara ", adica moneda emisa de o maniera improvizata de catre municipalitati si intreprinderi pentru a-si acoperi salariile, inceteaza a mai avea acoperire legala. Retenmark-ul va fi doar o moneda de tranzitie, deoarece in 1024 este creat " Reichsmark "-ul de catre Hjalmar Scahecht, moneda a carei valoare in aur este aceeasi cu cea a vechii marci dinainte de 1914. Aceasta moneda este garantata in proportie de 40% prin rezervele de devize si aur ale Bancii Centrale, Germania fiind una din primele tari care se intoarce la etalonul-aur.

Lira sterlina devine convertibila in aur cu aceasi paritate ca inainte de arzboi, chiar daca preturile sunt cu 70% mai ridicate. Flatanta in planul amorului propriu national, aceasta masura a fost sinucigasa pe plan economic. Ca efect, caracterul supraevaluat al lirei sterline impiedica Marea Britanie sa profite de pe urma expansiunii mondiale din 1925-1929.

Criza economica de dupa primul razboi mondial provoaca fragmentarea Europei in blocuri monetare. In loc sa-si coordoneze politicile economice, tarile eiropene cauta sa-si exporte somajul.

In august 1931 Banca Centrala americana si cea franceza inceteaza sa mai sustina Banca Angliei, ale carei rezerve de schimb se epuizeaza. Abandonul etalonului-aur si devalorizarea lirei sterline cu 30% reprezinta punctul de plecare al unui razboi monetar. Aceasta devalorizare permite Marii Britanii sa atenueze efectele crizei economice. Statele asociate din punct de vedere financiar Marii Britanii isi devalorizeaza in mod egal moneda, creand astfel zona lirei sterline. Caurmare a devalorizarii lirei sterline din septembrie 1931, japonia abandoneaza etalonul-aur si decide flotatia yenului. Moneda japoneza pierde astfel 40% din valoarea sa in raport cu dolarul in doar 6 luni. Foarte repede se contureaza o reluare a exporturilor de matase si bumbac, iar Japonia introduce un control total al schimburilor.

Esecul conferintei monetare de la Londra marcheaza sfarsitul incercarilor de cooperare si intarire a devalorizarilor competitive si a masurilor de protectie unilaterale. Trei remedii sunt propuse zadarnic: 1) oprirea prabusirii monedelor prin intoarcerea la paritati stabile; 2) inlaturarea barierelor tarifare; 3) scaderea ratei dobanzii si suscitarea unei oferte abundente de credit, inflatia astfel provocata urmand sa resoarba datoria.

SUA revine la etalonul-aur cu o noua paritate de 35 dolari pentru o uncie de aur; iar Franta introduce un control al schimburilor la frontierele imperiului sau colonial, ce da nastere la " zona franc ".

Are loc semnarea acordurilor de la Bretton Wood. Seful delegatiei engleze militeaza pentru crearea unei monede supranationale, numita bancaur. El propune crearea unei Uniuni Internationale de Compensatie, insarcinata cu schimbarea creantelor bilaterale ale diferitelor tari membre si acordarea automata de credite catre Bancile Centrale debitoare. Proiectul este destinat sa stimuleze crearea de lichiditati internationale, el conserva aotonomia politicilor macroeconomice si favorizeaza in mod cert tarile debitoare. Acest proiect englez este inlaturat in favoarea unuia american, care instaureaza un Gold Exchamge Standard, centrat asupra dolarului. Lira sterlina devine o moneda ca oricare alta.