Sistemul de Pensii din România

Sistemul de Pensii din Romania

Procesele socio-demografice şi economice care caracterizează ultima perioadă (îmbătrânirea populaţiei, reducerea populaţiei active, problemele macroeconomice în principal ale ţărilor în tranziţie, etc.) şi care se vor accentua în deceniile următoare transformă problema administrării mai eficiente a sistemelor de pensii într-o provocare fundamentală atât pentru ţările dezvoltate cât şi pentru cele aflate în tranziţie.

Pentru România problema este agravată de întârzierea alarmantă a reformei, de deciziile greşite, de lipsa de viziune şi strategii coerente în domeniu. În acest context, pe lângă problemele majore ale tuturor ţărilor foste comuniste care au înregistrat un declin economic şi o reducere a numărului de salariaţi (cei care susţin sistemul de pensii prin contribuţii) România se confruntă şi cu un sistem de pensii incomplet care se rezumă în continuare la pilonul I, componentele ocupaţionale şi voluntare administrate privat fiind încă în stadiu de proiect şi necesitând ani buni până la implementare şi la apariţia efectelor.

Studiul de faţă descrie cadrul în care schimbările precedente sau anticipate s-au petrecut şi este probabil să se petreacă în viitor, pentru a se putea concepe o politică coerentă şi eficientă în sfera pensiilor.

Capitolul 1. Introducere in Sistemul de Pensii al Romaniei

Dreptul la pensie ocupa un loc esential in modelul nostru de stat social. Recunosterea de ansamblu a dreptului angajatilor de a dispune de timp liber, de a train carte sfarsitul vietii asa cum si doresc, fara a fi obligati sa-si asigure veniturile pin munca, tomate acestea constitue nul dintre celle mai consistent semne de progres social in secolul XX. Aceasta probabilitate, altadata rezervata doar claselor privilegiate, este astazi deschisa pentu orice cetatean, la sfarsitul carierei sale. Sistemul a facut din aceasta posibilitate un drept neconditionat si colectiv, nu o simpla optiune posibila doar pentu ce mai prevazatori.Sistemele de pensii traverseaza in intreaga lume o perioada de criza. Multe din tarile Uniunii Europene, dar nu numai, au costuri impresionante – in general peste 8-10% din PIB, doar pentru a mentine pe linia de plutire o componenta a sistemului de asigurari sociale, respectiv, aceea de acordare a venitului necesar dupa iesirea de pe piata muncii. Situatia este insa mult mai dificila, mai complexa, mai ales in perspectiva. In conditiile « particularitatilor sistemului de pensii mostenit » si a factorilor ce afecteaza inevitabil secolul pe care il parcurgem ( imbatranirea populatiei, reducerea populatiei active, problemele macroeconomice in principal ale tarilor in tranzitie, etc) bugetul necesar asigurarii platii pensiilor ca pondere din PIB se anticipeaza ca se va dubla peste 40-50 de ani.

Majoritatea tarilor au demarat deja procese de reforma a pensiilor sau cel putin isi proiecteaza astfel de schimbari pentru perioadele imediat urmatoare. Cu toate ca aparent problemele sunt aceleasi, directiile de schimbare, chiar daca uneori convergente, sunt diferite. In urma cu 10 ani de zile, principala cale de reforma discutata si implementata era in general, cea parametrica (modificarea varstelor de pensionare, a ratelor de inlocuire, etc). In momentul de fata exista un consens aproape explicit in lumea capitalista occidentala : trecerea cel putin partiala la sectorul privat reprezinta cheia viabilitatii sistemelor de pensii.

Reforma sistemului de pensii din Romania constituie un subiect de dezbatere publica de mai mult de un deceniu. In 1995, deja numarul pensionarilor crescuse cu 50% fata de anul 1990. Se afirma o criza profunda a finantarii sistemului public de pensii, asa cum il cunoscusera cetatenii pana in momentul Revolutiei. Mai putini cotizanti si mai multi pensionari fac imposibila mentinerea echilibrului financiar anterior. Reforma parea inevitabila. O reforma a sistemului public, in chiar elementele sale de definitie, dar si o reforma a sistemului in ansamblu.

Aparitia Legii 19/2000, legea pensiilor, a insemnat inceputul reformei sistemului. În primul rând noua lege a restricţionat accesul la beneficii prin: creşterea vârstei (teoretice)

de pensionare la 60 de ani pentru femei şi 65 pentru bărbaţi (gradual până în 2013), cresterea

numărului de ani de muncă: 30 pentru femei şi 35 pentru bărbaţi, introducerea unui control mai drastic în ceea ce priveşte acordarea pensiilor de invaliditate, restricţionarea pensionării anticipate (pensionarea anticipată fără penalizari este permisă pentru o durată de cotizare crescută, de 40 Dacă în România există aproximativ 1,35 pensionari pentru un angajat care contribuie la fond,rate de 0,6 sunt de natura sa-i îngrijoreze pe cei din unele ţări din UE. Nivelul de redistribuire a fost rationalizat la maximum prin adoptarea unei formule de calcul strict dependenta de intreaga cariera profesionala si de contributiile paltite. Astfel, a fost diminuata influenta solidaritatii intragenerationale si a fost pastrata doar solidaritatea intre generatii. Pentru comparatie, sistemul polonez presupune o formula in care pensia primita contine o parte sociala, egala pentru pensionari si o parte relationala cu parcursul profesional.

1.2 Sistemul de pensii din Romania – Alcatuire

Pot fi definite doua mari sisteme de pensii :

In sistemul de pensii prin repartitie, solidaritatea intre generatii este esentiala si sitemul se bazeaza in egala masura pe teama si pe incredere. Teama ca la varsta inaintata nu vom dispune de resursele necesare traiului si increderea ca generatia ce ne urmeaza va respecta contractul social intergenerational. Pentru ca, in definitiv, ar putea sa nu o faca. Deja, generatia activa de astazi a modificat de o maniera semnificativa acest contract intergenerational. Daca inaintasii nostri, pensionarii de astazi au contribuit la un sistem de pensii care le-a promis o pensie care sa tina cont doar de cei mai buni ani ai carierei – de regula, la sfarsitul carierei – prin ordonanta recenta adoptata de guvern aceasta parte a contractului intergenerational a fost schimbata ; fara ca pensionarii sa mai poata actiona pentru ameliorarea propriilor venituri din pensie, pensia lor in viitor va fi platita numai in functie de intreaga cariera.

In sistemul de pensii prin capitalizare, cotizantii economisesc de-a lungul intregii vieti active din punct de vedere profesional pentru a-si putea achizitiona o pensie la momentul retragerii. Participarea la sistemul prin capitalizare se face prin libera vointa (fondurile private de pensii si fondurile ocupationale/profesionale de pensii) sau obligatoriu (fondurile universale de pensii administrate privat). Spre deosebire de plasamentele individuale, fondurile universale de pensii administrate privat prezinta avantajul de a mutualiza riscurile asociate plasamentelor financiare.

Sistemul de pensii din Romania are in alcatuirea sa 3 piloni, respectiv :

Pilonul I : Componenta obligatorie-administrata public, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea nr. 19/2000, referitor la pensiile publice.

Pilonul II : Componenta obligatorie, administrata privat, cadrul juridic fiind reglementat prin Legea nr. 411/2004 care a intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2006, iar sitemul de pensii private va deveni functional de la 1 ianuarie 2008.

Pilonul III : Componenta facultativa, administrata privat, cadrul juridic fiind reprezentat de Legea nr. 249/2004, care reglementeaza pensiile ocupationale.

Pilonul II – pensiile private(universale)

Astfel, componenta obligatorie este mai bine consolidata prin asigurarea pensiilor private, ce va avea ca rol, suplimentarea pensiei acordate de sistemul public. Legea nr.411/2004 reglementeaza infiintarea, organizarea si supravegherea prudentiala a sistemului fondurilor de pensii administrate privat.

Pensia privata reprezinta suma platita lunar, unui participant, pe viata sau beneficiarului desemnat de acesta.