Sistemul fiscal al Franței, evoluție și tendințe

Introducere

Republica Franceză, stat în Europa de Vest; denumire nationala: République Française. Franţa atrage prin dimensiunea şi dinamismul pe termen lung al pieţei sale, prin calitatea şi productivitatea forţei de munca, prin densitatea şi eficienţa infrastructurii. În schimb, punctele slabe sunt determinate de constrîngerile administrative şi costurile sociale şi fiscale ridicate. În ceea ce priveşte volumul investiţiilor directe străine atrase, Franţa se situează în partea superioară a clasamentului ce grupează cele mai puternice ţări industrializate. Produsul Intern Brut în Franţa, se plasează în urma celui din Statele Unite ale Americii, Japoniei si Germaniei, fiind echivalent cu cel al Marii Britanii. Franţa constituie o bună trambulina către pieţele europene şi internaţionale, după cum o atesta locul 2 în ce priveşte exporturile de servicii şi produse agricole şi locul 4 în privinţa exporturilor de mărfuri. Fiscalitatea franceză este favorabilă salariaţilor căsătoriţi cu copii. În schimb, ea este mai puţin avantajoasă celibatarilor fără copii şi celor care au venituri foarte înalte (cadrelor de conducere din întreprinderi). În ce priveşte fiscalitatea întreprinderilor, Franţa este una din ţările cu o rată nominală de impozitare a beneficiilor cea mai ridicată E de menţionat că povară fiscala de 43,9% din PIB în 2012 (după Danemarca 47.7%, Suedia 44,3 % si Belgia 44,1 %) Sistemul francez se mai distinge prin cotizaţii sociale foarte ridicate, acestea atingînd 38% din costurile pentru forţa de muncă

1.EVOLUŢIA SISTEMUL FISCAL AL FRANŢEI

Serviciul fiscal al Franţei se află în componenţa Ministerului Economiei, Finanţelor si Bugetului. Administrarea impozitelor şi taxelor se efectuează de către Direcţia Generală de Finanţe Publice. Serviciul fiscal cuprinde 80 000 angajaţi, repartizaţi în 830 inspectorate fiscale şi 16 centre informative. Impozitele şi taxele asigură 90% din bugetul Franţei Predomină impozitele indirecte ( TVA) Se observă o descentralizare puternică din punct de vedere fiscal Politica de stat este una social orientată Impozitele şi taxele sunt stabilite de către Parlament(Asambleea Naţională).

Simona Scraboseti apreciaza ca: Franta este a doua tara europeana, dupa Germania, care prezinta o presiune fiscala totala foarte mare, conform modelului Rhine, caracterizata de un mixaj diferit de impozite directe si indirecte si contributii pentru finantarea unei asistente sociale de stat de tip Bismarckian extrem de generoasa. "

Încă de la o prima prire, studiind ativ presiunea fiscala din Franta fata de media europeana se observa ca procentul venituri fiscale/PIB este fara indoiala ridicat ativ cu media europeana. Cu o medie de 44,4% a indicatorului fiscalitatii globale, Franta este prima tara de dupa Belgia în ordinea poverilor fiscale inalte din Comunitatea: Europeana (ocupa asadar un fruntas loc cinci in acest clasament)

Franţa a incercat sa îsi alinieze sarcina sa fiscala la media specifica Europei si a si reusit acest lucru in perioada anilor '70, dar in anii '80 si mai ales '90, diferentele au devenit insa ca timpul destul de pronuntate. in anul 1985, de exemplu, diferenta era de circa 5 procente (mai exact de 4,6%) din produsul intern brut, iar in anul 1995, de circa 3 procente, iar in anul 1999, presiunea fiscala franceza se situa peste media europeana cu circa 4 puncte procentuale. Aceeasi diferenta se mentine si in anul 2003 (Franta 45,7%, iar media EU25 - 40,6%), dar si in anul 2005 (Franta 44,3%, iar media EU25 39,2%). Desigur ca si Franta este o tara cu un nivel PIB/capita ridicat de 24.770 USD in anul 2003, asadar este o tara dezvoltata cu o fiscalitate ridicata.

Politica fiscala franceza este caracterizata, la fel ca celelalte state comunitare, de reforme fiscale semnificative, care i-au silit caracteristicile fiscale de baza. Astfel, in perioada anilor '90, deficitul bugetar francez depasea limita de 3% silita prin tratatul de la Maastricht. in acest context, prioritatea politicii fiscale din Franta a fost determinata de dorinta respectarii legislatiei bugetare din EMU. Ca rezultat, guvernul francez a marit temporar presiunea fiscala asupra societatilor comerciale si asupra gospodariilor in perioada anilor 1997 si 1998. Efectul imediat a fost o reducere a deficitului bugetar de la 2,7% din PIB in anul 1997 la 1,6% din PIB in anul 1998. Doar in cursul anului 1999, politica fiscala franceza incepe sa-si propuna ca obiect complementar reducerea presiunii fiscale. Aceasta deoarece in anul 1999, acest indicator era de 45,7% incasari fiscala in PIB, prin urmare extrem de ridicat. Bugetele anilor 2000 si 2001 isi propun in acest sens si au reusi o scadere a poverii fiscale de circa 0,4% din PIB. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat si in paragraful precedent, presiunea fiscala franceza este in continuare una destul de mare ativ cu media europeana.

Urmeaza o scurta prezentare a impozitelor si taxelor specifice statului francez. Pentru inceput, se analizeaza impozitului pe venitul personal. Baza legala a acestui impozit se gaseste in cadrul articolelor 1-204 din Codul general de impozite (Code general des impots), beneficiarul incasarilor din acest impozit este statul francez, iar platitori sunt desigur persoanele fizice, dar si societatile de persoane care nu au optat pentru plata impozitului specific societatilor, ci pentru plata acestui impozit de catre fiecare partener (asociat) al societatii. Procedeul impunerii este caracterizat prin impunerea unitara a caminului fiscal si utilizarea mecanismului catului fiscal, in scopul atenuarii efectelor progresitatii baremului de impozitare, in functie de persoanele din componenta caminului fiscal. Mecanismul catului fiscal utilizat in Franta este bazat pe utilizarea variantei catului familial. in acest fel, se iau in calcul obligatiile reprezentate de copii in cadrul global al politicii familiale promovate in Franta.

Pentru a diminua sarcina fiscala a familiilor a fost introdusa, dupa cum s-a prezentat si in paragrafele precedente, utilizarea catului familial (prin Legea din 31 din decembrie 1945) pentru calcularea raspunderii fiscale: veniturile familiei sunt totalizate, dar venitul total este impartit intr-un numar de puncte, acordate pe bazele situatiei familiei platitorului de impozit. Rata progresiva este aplicata acestui venit rezultat, iar in final, acest impozit partial este multiplicat cu numarul de puncte pentru a determina impozitul recuperabil.

Mai exista o reducere fiscala, referitoare la cheltuielile pentru copii, in valoare de 25 procente din suma platita in 2001 pana la 2.300 a‚¬ per copil. Deosebit de interesant este si faptul ca statul francez acorda reduceri fiscale diferentiate pe transe diferite (silite in sume fixe) in functie de trecerea copilului la un alt nivel de scolarizare.

Beneficiul realizat de societatile franceze poate intra fie sub incidenta impozitului pe societate, fie sub incidenta impozitului pe venitul persoanelor fizice. Clasificarea societatilor comerciale franceze in functie de natura asocierii, care sta la baza formarii lor, prezinta importanta pentru intelegerea regimului fiscal aplicat firmelor din aceasta tara. Prin urmare, in Franta societatile de capital si cele asimilate acestora sunt incluse in sfera impozitului pe societate, fata de societatile de persoane si societatile cu un singur actionar, care pot opta pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, beneficiind de un drept de optiune irevocabil. Mentionez ca acest regim fiscal poarta denumirea de transparenta fiscala" si se aplica in Franta societatilor in nume colectiv, la cele in comandita simpla, pentru profiturile ce ren comanditatilor, precum si optional, societatilor cu raspundere limitata cu asociat unic-persoana fizica.Intrucat impozitul pe venitul persoana! a fost studiat anterior, ne retine atentia impozitarea societatilor franceze. Profiturile afacerilor realizate pe teritoriul francez reprezinta profitul impozabil (se observa ca se aplica regula teritorialitatii), iar calcularea acestuia se bazeaza pe diferenta dintre valoarea neta la sfarsitul anului financiar si valoarea acestuia la inceputul aceluiasi an financiar, la care se adauga platile catre actionari, scazandu-se infuziile aditionale de capital. in practica, profitul unei societati comerciale este determinat pe baza conturilor sale anuale (este vorba de contul de rezultate), cu ajustari ale formei deducerilor statistice si cu completari pentru a respecta regulile fiscale specifice.