Sistemul fiscal din Republica Moldova și metodele lui de perfecționare

Întroducere

Importanaţa Sistemului Fiscal

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic si social, iar modul concret de manifestare a acestuia se diferenţiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.

In majoritatea statelor lumii, rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acestea reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii necesităţilor publice.

In plan economic, rolul impozitelor rezidă din faptul ca se folosesc ca pârghii de politică economică, prin intermediul caruia se pot stimula sau frâna anumite activitaţi, zone (regiuni), consumul anumitor mărfuri şi/sau servicii, relaţiile comerciale cu exteriorul in ansamblu sau cu anumite ţări.

In plan social, rolul impozitelor se concretizează in aceea că, prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut (P.I.B.) intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice. Totuşi, efectul major al rolului impozitelor pe plan social il constituie creşterea presiunii fiscale globale.

Sistemul Fiscal este unul din cele mai importante sisteme funcţionale ale unui stat. Deoarece Sistemul Fiscal reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor, incasarilor si altor plati, el reprezintă sursa principala de formare a bugetului de stat, buget fară de care existenţa unui stat este practic de neconceput. In dependenta de acumularile baneşti la bugetul de stat depinde nivelul de asigurare si de trai a tuturor cetaţenilor. După cum s-a observat majoritatea cheltuielilor bugetului de stat sunt orientate spre asigurarile in medicina, plata salariilor profesorilor, medicilor, poliţiei, pensionarilor si a altor funcţionari publici. Prin urmare intrun mod oarecare impozitele au on rol important in dezvoltarea culturii, ştiinţei şi capacitaţii de munca a populaţiei şi nu în ultimul rînd la bunăstarea acelor categorii de oameni care sunt platiţi din banii bugetari. Impozitele sunt si resurse pentru categoriile social vulnerabile din cadrul unui stat.

Impozitele au o mare importanţă in procesul de dezvoltare al economiei nationale in general. In dependenţă de cum este dusă politica fiscala in cadrul unui stat se stimuliază sau invers se stopează interesul cetăţenilor de a duce o activitate economică. Prin urmare dacă impozitele nu sunt prea mari şi sunt convinabile de platit pentru toţi agenţii economici, se dezvoltă o economie bazată pe concurenţa loială fară evaziuni fiscale, o economie stabila. Apare interesul de a duce o activitate economică, prin urmare marinduse numarul agenţilor economici creşte cantitatea vărsămintelor in bugetul de stat.

In dependenţă de marimea banilor achizitionaţi creşte influenţa statului in dezvoltarea economiei, el poate acorda subventii pentru anumite categorii de oameni sau pentru dezvoltarea anumitor ramuri a econimie. Tot in dependenţă de cantitatea de bani achizitionată creşte posibilitatea statului de a duce o politică externă activă ca urmare aducînd un aport la creşterea autoritaţii acestui stat pe plan international.

1.Noţiuni generale privind impozitele, apariţia impozitelor.

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a carui apariţie este legată de existenţa statului si a banilor.

De la apariţia lor, impozitele au fost concepute si aplicate diferit, in functie de dezvoltarea economico-socială şi de cheltuielile publice acceptate in fiecare stat. Informaţii despre impozitele, taxele si cheltuielile publice din Antichitate provin, in special, din istoria statelor antice, grec si roman.

In Grecia pentru acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atât resursele domeniale, obţinute prin exploatarea unor bogăţii naturale aflate în patrimoniul statului (cum ar fi, de pildă, minele de argint, carierele de marmură), cât si diferitele impozite ordinare si extraordinare (cum ar fi, de exemplu, impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriaşilor, taxele pentru vânzarea, in piaţa, a produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi perceput în timp de război, ca o indatorire de onoare a acestor cetăţeni).

In statul roman antic, in toate etapele evolutive, principalul impozit a fost tributum. Iniţial, acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pamântului stapânit in mod individual, fie ca zecime din produsul brut obţinut. Ulterior, tributum a fost generalizat si permanentizat, el fiind perceput obligatoriu de la toţi cetăţenii statului roman care deţineau proprietăţi imobiliare şi, mai târziu, bunuri mobile. In afara acestui impozit, se mai percepeau un impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri şi, temporar, un impozit datorat de celibatari si un impozit pe numărul sclavilor.