Sistemul fiscal din România

Fiscalitatea a fost și va fi o componentă esențială în existența oricărei națiuni, în cele mai multe țări, resursele financiare publice se formează pe baza veniturilor fiscale și astfel modul de acoperire a nevoilor publice depinde foarte mult de taxe, implicit de componenta fiscală, iar în acest context diferiți autori au încercat să formuleze ipoteze pe baza cărora sa poată exprima concluzii despre identificarea scopului si rolului fiscalității, analiza legăturii dintre impozitare și dezvoltare, impactul impozitării asupra mediului de afaceri și așa mai departe. Există o strânsă legătură între impozitare și gradul de dezvoltare al unei economii întrucât aceasta afectează în mare măsură atât activitatea persoanelor fizice (în forma lor de salariați, Persoane fizice autorizate etc.), precum și cea a persoanelor juridice (având un impact semnificativ asupra profiturilor companiei, asupra deciziei de investiție și nu numai.

Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentele cele mai importante pe care statul le utilizeaza in conducerea activitatii economice si sociale, in vederea indeplinirii in bune conditii a tuturor functiilor sale.Sistemul fiscal difera de la o tara la alta, atat din punct de vedere al caracteristicilor de fond, cat si din punct de vedere al formei. Veniturile oricarui stat se constituie din impozite si taxe.Un sistem fiscal include totalitatea impozitelor instituite intr-un stat care ii procura acestuia majoritatea veniturilor bugetare, fiecare impozit avand o contributie determinata si un anumit rol regulator in economie.In acelasi timp, un sistem fiscal inseamna un compromis intre necesitatea de resurse financiare care sa poata asigura acoperirea necesitatilor crescande de cheltuieli publice, pe de o parte, si grija de a asigura echitate, de a proportiona contributia fiecarei categorii de contribuabili in raport cu capacitatea si posibilitatile acestora, pe de alta parte.Sistemul fiscal determina in mare masura veniturile statului, de care depinde capacitatea de a finanta cheltuieli si de a proteja populatia si grupurile defavorizate.

In tara noastra, istoria propriului sistem fiscal, felul in care acesta a fost conceput si a functionat reliefeaza evolutia economica a Romaniei, precum si tendinta acesteia de a se inscrie pe traiectoria descrisa de finantele statelor avansate economic in perioadele respective.

Principalele perioade de analiza ale sistemului fiscal din Romania sunt delimitate de jaloanele care au marcat cele mai importante momente din istoria vietii economice din tara noastra: Regulamentele Organice (1831 ), Conventia de la Paris (1858), primul razboi mondial, proclamarea republicii (1947) , evenimentele din decembrie 1989. Resursele financiare ale societatii sunt reprezentate de totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor de politica economica si sociala ale unei tari, determinate intr-un anumit interval de timp, de regula un an calendaristic. Resursele financiare sunt formate din resursele financiare publice necesare satisfacerii nevoilor colective ale oricarei societati si resursele financiare private. Statele isi creeaza si mentin surse de fonduri publice prin sisteme de reglementari specifice, fonduri pe care apoi le distribuie in functie de obiectivele care sunt urmarite, atat pe plan politic, cat si pe plan economic sau social. In conditiile actuale, definitia sistemului fiscal ar fi aceea de: totalitate a relatiilor sociale de natura economica ce apar in procesul formarii si realizarii in forma baneasca a resurselor necesare statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.Viitorul oricarui stat modern este de neconceput fara un sistem fiscal performant prin randament si suportabilitate din partea contribuabililor. Principiul consimtirii la impozit se transpune in obligativitatea statului de a cere cetatenilor sai autorizatia de a percepe impozite prin intermediul legilor adoptate de reprezentantii acestora alesi in Parlament. Prin acest mecanism se marcheaza o diminuare a puterii statului si o intarire a puterii cetatenilor. Intre aceste doua forte trebuie sa se stabileasca un echilibru specific fiecarei perioade privind necesitatile de resurse bugetare si diminuarea presiunii fiscale.