Sistemul Monetar European

INTRODUCERE

Gândirea promotoare a unei Europe unite este veche si a fost exprimata prin diverse idei înca din secolul trecut.

Europa a ramas însa profund divizata si afectata în mod deosebit de cele doua razboaie mondiale, care au izbucnit pe acest continent. Dupa primul razboi mondial, ideile si preocuparile pentru o Europa unita au fost frecvent evocate. Adunarea Societatii Natiunilor a adoptat, de exemplu, la 17 septembrie 1930, o rezolutie care hotara crearea comisiei de studiu pentru Uniunea Europeana, dar datorita crizei internationale si evolutiei evenimentelor pe continent, ideea crearii Uniunii Europene a intrat în impas si apoi s-a renuntat la ea.

Numai dupa cel de-al doilea razboi mondial, statele europene au institutionalizat forme de cooperare internationala, cu competente în domenii specifice, cum ar fi: Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana (Organisation for Europeean Economic Co-operation -OCEE), Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (North Atlantic Treaty Organisation-NATO), Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizatii au pus bazele unei solidaritati mai strânse între statele europene.

Începutul procesului de integrare europena  caracterizat prin trasaturi originale si specifice, care constitue baza actualei structuri a Uniunii Europene  poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Shuman, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsa, comparativ cu formele traditionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate catre o organizatie cu puteri de constrângere asupra membrilor sai. Initiativa a constat în integrarea productiei de carbune si otel a Frantei si Germaniei, în cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene. Printre promotorii unei Europe unite, acesta o fost primul pas catre o cooperare largita: o integrare sectoriala ce ar fi putut influenta si alte sectoare economice.

CAP. 1 ETAPELE PREMERGATOARE CREARII SISTEMULUI MONETAR II

Începuturile procesului de integrare europeana se plaseaza în deceniul al 6 lea, când sunt semnate doua tratate esentiale în crearea unei comunitati economice:

- anul 1951, când se semneaza, la Paris: Tratatul cu privire la Comunitatea Economica a

Carbunelui si a Otelului (la care participa 6 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg);

- anul 1957, când se semneaza, la Roma: Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene (CEE).

Astfel, Tratatul de la Roma a pus în functiune un mecanism de cooperare economica, care ulterior a necesitat o coordonare a activitatii monetare.

Integrarea monetara în cadrul SME este initiata prin mecanismul sarpelui monetar, (1972), continuata cu înfiintarea SME (în 1979) si urmata de procesul înfiintarii monedei unice EURO, cu începere din anul 1993.

1.1 SARPELE MONETAR

La 12 aprilie 1972, Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda, tarile CEE la acel moment, semneaza la Basel un acord prin care convin ca, începând cu 24 aprilie 1972, ecartul dintre doua monede europene participante sa fie redus la 2,25%, deci marja de fluctuatie era limitata la ±1,125%.

Astfel este creat sarpele monetar, denumirea este data de imaginea evolutiei cursului monedelor europene.

Acestea formeaza, în evolutia lor, o linie ondulata (un sarpe) care se încadreaza într-un tunel ce reprezinta marjele de fluctuatie autorizate de sistemul monetar international.

Sarpele în tunel se caracterizeaza printr-o fluctuatie a monedelor europene fata de $ SUA si între ele, în anumite limite, respectiv: 4,5 % fata de $ si 2,25 % între ele. Astfel, exista doua tipuri de marje fata de $ : inferioara si superioara, care formeaza un tunel, iar în interiorul acestuia exista o banda de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor europene.