Sistemul Monetar European II

Cap.1 Înfinţarea Sistemului Monetar European

Sistemul Monetar European a intrat în vigoare la 13 martie 1979, reprezentând acelaşi mecanism al ,,şarpelui monetar” îmbunătăţit.Un element nou apărut a fost ECU, noua unitate valutară constituită din cantităţi fixe ale tuturor monedelor comunitare.Obiectivul principal al acestui sistem este crearea „unei zone de stabilitate monetară” în Europa. Între 6 şi 7 iulie 1978, cancelarul german Schmidt şi preşedintele francez Giscar d’Estaign au propus lansarea unui sistem de cooperare monetară, la care să participe toate monedele comunitare.În decembrie 1978 a fost aprobat de către cei nouă membri ai Comunităţii Europene.Sistemul Monetar European constituie punctul de intrare pentru valori de ţări care aderă la Uniunea Europeană.Acest sistem a fost constituit pentru a evita fluctuaţiile mari ale ratei de schimb valutar în ţările intraeuropene. După ce în anul 1971 a căzut sistemul Bretton Woods, ţările membre ale CEE au convenit, în anul următor, pentru a menţine stabil cursul de schimb, prin prevenirea fluctuaţiilor cursului de schimb de mai mult de 2,25%.În anul 1979, acest sistem a fost înlocuit cu Sistemul Monetar European, fiind definită Unitatea Monetară Europeană.Sistemul Monetar European este precursorul Uniunii Economice şi Monetară, ce a condus la stabilirea monedei euro.

Sistemul Monetar European este constituit ca un preludiu la unificarea monetară.Obiectivul acestui sistem este de a pune bazele unei mărimi mai mari a stabilităţii monetare în UE. Sistemul monetar va facilita convergenţa dezvoltării economice şi va înviora procesul trecerii la UE.

SME are însemnătatea unei suprafeţe monetare fixate faţă de marcă şi politica monetară germană.

Trăsăturile principale ale sistemului, la lansare, au fost următoarele:

- Obligaţia de a intervene nelimitat în cadrul marjei de fluctuaţie

- Indicatorul de divergenţă

- Facilităţi de creditare

- Mecanismul de decontare în ECU.

Sistemul Monetar European era un sistem de cursuri de schimb flexibile, care obliga ţările membre să intervină pe piaţă pentru a menţine cursul de schimb al monedelor în cadrul unor limite de variaţie stabilite.

Există o serie de asemănări între Şarpele monetar şi Sistemul Monetar European, şi anume:

- obiectivul principal este acelaşi, crearea unei zonei de stabilitate monetară;

- presupun o participare voluntară;

- obligaţiile unui stat membru sunt aceleaşi: menţinerea unui sistem de cursuri fixe prin intervenţia pe piaţă a băncilor centrale.

Diferenţele dintre Şarpele monetar şi SME evidenţiază superioritatea acestuia din urmă:

- apariţia ECU şi rolul principal pe care acesta îl va juca în SME;

- existenţa unui indicator de divergenţă care declanşează intervenţiile băncilor centrale pe piaţă;

- instituţionalizarea şi perfecţionarea sprijinului destinat intervenţiei pe piaţă pentru menţinerea cursului în limitele prestabilite.

SME este compus din:

- Unitatea Monetară Europeană (ECU), un coş de valute;

- Mecanismul de cursuri fixe, prin care statele membre au convenit să menţină fluctuaţiile cursului de schimb în anumite limite;

- FECOM (Fondul European de Cooperare Monetară), creat în octombrie 1972 şi alocă moneda ECU la "bănci centrale membre în schimbul de dolari şi depozite de aur”.

La mecanismul ratei de schimb au participat monedele tuturor statelor member, cu excepţia Regatului Unit.

Pentru a se constitui Unitatea Economică şi Monetară, apare Institutul Monetar European ce coordonează politica economic şi monetară a Unităţii Europene şi o Bancă Centrală Europeană (BCE), ce guvernează aceste politici.

Prima etapă a Sistemului European Monetar a fost constituită de unitatea monetară europeană, fiind urmată de introducerea monedei euro şi Sistemul Monetar European II.Una dintre metodele folosite de Sistemul Monetar European este sincronizarea naţională relativă a ratelor dobânzilor. Etapa a-III-a a început pe 1 ianuarie 1999 şi este caracterizată prin realizarea unui grad înalt de convergenţă durabilă măsurat împotriva unui număr de obiective şi criteria stabilite prin tratat.Ratele de conversie între monedele naţionale şi moneda unică au fost stabilite în prima zi a acestei etape.Normele bugetare erau obligatorii şi dacă un stat membru nu respecta aceste norme se confrunta cu sancţiuni.

Cap.2 Sistemul Monetar European II

2.1. Etapele creării Sistemului Monetar European II

În iunie 1997 a fost luată hotărârea de a înlocui SME I cu SME II de către Consiliul European de la Amsterdam, în vederea stabilirii legăturii între ţările participante şi monedele ţărilor Uniunii Europene neparticipante.Marja de fluctusţie a fost păstrată la +/- 15% faţă de paritate.Sistemul Monetar European II a apărut odată cu introducerea monedei euro în sistem.

Înainte de 1990, SME a fost forţat de politicile şi condiţiile economice ale ţărilor membre, în special de noua Germanie reunificată şi Marea Britanie, aceasta fiind permanent retrasă din sistem.

În 1994, a fost creat Institutul Monetar European pentru a stabiliza Banca Centrală Europeană (BCE).Această bancă este responsabilă cu fixarea unei politici monetare unice şi a ratei dobânzii ţărilor participante, raportate la băncile lor naţionale.În anul 1998, Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania şi-au ajustat rata dobânzii până la un nivel redus şi uniform cu scopul de a promova creşterea economică şi pregătirea unei monede comune.

În anul 1999, membrii Uniunii Europene au adoptat moneda unică, euro, în vederea schimburilor internaţionale şi plăţilor electronice.Moneda euro a fost introdusă în sistem, după 40 de ani de la înfiinţarea UE, creându-se o politică economică comună ce a împiedicat reducerea dobânzii, cheltuieli publice excesive şi menţinerea unei rate a inflaţiei acceptabile.

În ianuarie 2002 au fost introduse în circulaţie monedele şi bancnotele euro, iar două luni mai târziu monedele naţionale nu aumai fost acceptate ca monede oficiale