Sistemul monetar internațional și evoluția sa

1. Caracteristicile Sistemului Monetar Internaţional

a) Definiţia SMI

Sistemul monetar internaţional se bazează pe reguli care provin în mod direct din practicile comerciale impuse de către state. Aceste reguli trebuie să definească :

- Un regim de schimb constând în principii care asigură convertibilitatea între monede;

- Aprovizionarea cu bani lichizi în cantitate suficientă pentru a face faţă progresului comerţului internaţional;

- Un sistem de rezervă care conferă diferitelor naţiuni participante la schimb mijloacele de plată ce le permit surmontarea dezechilibrelor temporare între cantităţile de devize intrate şi ieşite din ţară;

- Mecanisme de reajustare în caz de dezechilibre ale balanţei de plăţi curente, conservate pe termen mediu sau lung.

b) Convertibilitatea

Un SMI trebuie să asigure convertibilitatea monedelor şi anume posibilitatea de a schimba monedă naţională contra aurului sau devizelor. Există reguli de conversiune admise de toate statele, modul de convertibilitate depinzând cu stricteţe de regimul de schimb ales. Convertibilitatea poate fi garantată de către autorităţile publice (convertibilitate instituţionalizată, în schimburile fixe); Banca Centrală care a emis monedă se angajează să o livreze sau să o răscumpere în cantităţi nelimitate. Convertibilitatea poate fi întreţinută şi în cadrul pieţei ( convertibilitatea comercială, în schimburile flotante).

c) Diferite Sisteme Monetare Internaţionale

Putem distinge de la începutul revoluţiei industriale, patru perioade:

- secolul al XIX –lea asistă la instalarea şi apogeul etalonului aur, a cărui funcţionare este grav perturbată de inflaţia cauzată de primul război mondial;

- reîntoarcerea la aur în perioada interbelică dă naştere la Gold Exchange Standard (etalonul de schimb-aur), a cărui prăbuşire este cauzată de depresiunea din anii 1930;

- după al doilea război mondial, desfiinţarea barierelor vamale pe planul comerţului, este însoţită de o reconstrucţie a SMI pe baze noi : Gold Exchange Standard este centrat pe dolar;

- la începutul deceniului opt asistăm la prăbuşirea acordurilor de schimburi fixe, care fuseseră semnate la Bretton-Woods (datorită dezechilibrelor comerciale care făceau imposibilă menţinerea parităţii în aur a dolarului). Aceasta reprezintă trecerea la schimburile flotante.

Emisiunea monetară este unul din atributele suveranităţii statelor. Existenţa naţiunilor suverane şi deschiderea către exterior pun problema conversiunii unităţilor monetare între diferite ţări, ca urmare a tranzacţiilor comerciale sau financiare între agenţii economici rezidenţi sau nerezidenţi. Sistemul Monetar Internaţional poate fi definit ca ansamblul regulilor care permit asigurarea acestor tranzacţii, determinând compatibilitatea sistemelor monetare naţionale.

Existenţa unui SMI nu are sens doar în raport cu nevoia de a asigura buna funcţionare a comerţului internaţional.

Dacă toate ţările ar avea aceeaşi monedă, problema determinării cursului de schimb, adică operaţiunea care permite convertirea unei monede în alta, nu s-ar pune. Şi aceasta tocmai că pe lânga moneda naţională există monede străine ( numite devize), încât se simte nevoia unui SMI.¬

2. Regimurile de schimb

Există câteva tipuri de schimb: fixitatea ( rigidă sau ajustabilă) şi flotaţia ( pură sau administrată).

2.1 Cursurile de schimb fixe

Într-un regim de schimburi fixe, monedele sunt definite prin raportare la un etalon ( metal preţios, deviză sau coş de devize). Fiecare monedă are un curs de schimb oficial (prin raportare la acest etalon), numit paritate.