Șomajul - concept, cauze - politici antișomaj

Introducere

Societatea, economia se află într-o permanentă schimbare care necesită adoptarea politicilor existente la noile condiții pentru a împiedica manifestarea unor efecte negative și dezechilibre, atât la nivel individual, cât și la nivelul societății.

Problema disponibilizărilor masive, și, implicit a șomajului este una actuală, care afectează întreaga economie națională. Pentru a putea găsi cele mai bune politici pentru prevenirea și diminuarea șomajului trebuie cunoscute foarte bine cauzele apariției lui, precum și modalitățile de combatere.

1. Șomajul

Șomajul este unul din fenomenele cele mai puțin acceptate care afectează economiile tuturor țărilor.

1.1. Concept

Şomajul reprezintă un dezechilibru, un excedent al ofertei faţă de cererea de muncă cu niveluri de evolutie, caracteristici diferite de la țară la țară. Inițial, a avut caracter temporar, iar în ultimele decenii unul permanent, dar aceastea nu înseamnă că se exclude total şi definitiv existenţa stării de ocupare deplină a forţei de muncă. Șomajul mai este definit şi ca starea de inactivitate economică, totală sau parţială, a celor care nu au loc de muncă, nu-şi pot găsi de lucru ca salariaţi, au condiţie de salariaţi dar sunt angajaţi numai o parte din timpul de muncă cu scăderea corespunzătoare a salariului.

Nu orice persoana care nu lucrează poate fi considerată șomer (de exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Șomer este – conform Biroului Internațional al Muncii , organizație din sistemul Națiunilor Unite – oricine are 15 ani și care:

• este apt de muncă ;

• nu munceşte;

• este disponibil pentru munca salariată sau nesalariată;

• caută un loc de muncă;

Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati (persoane in varsta de 18 ani si peste). Aplicarea acestor criterii aduce multe clarificări, dar nu înlătură total riscul de a exclude din rândul şomerilor anumite persoane care nu au unde muncii.

Problema șomajului nu este una de neglijat: ea constituie un aspect major al echilibrului macroeconomic şi este strâns legată de realizarea creşterii economice actuale şi potenţiale, şi din acestă cauză reprezintă o componentă importantă a politicilor macroeconomice, având implicaţii atât economice cât şi sociale.

În lucrările de specialitate se dau mai multe definiţii pentru a preciza acest fenomen. De regulă, sunt consideraţi şomeri persoanele care fac parte din categoria populaţiei active, disponibile care doresc să lucreze şi nu găsesc un loc de muncă. Este vorba atât de persoanele care au avut un loc de muncă şi l-au pierdut, cât şi de noile generaţii de ofertanţi de mână de lucru care nu-şi găsesc un angajament. Deci, şomajul este rezultatul disproporţiei dintre locurile de muncă existente, (care reprezintă cererea) şi oferta de muncă. Oricare ar fi cauzele, acesta este mai întâi o masă mai mult sau mai puţin mare de lucrători lipsiţi de locuri de muncă. Analiza nu o poate ignora. Aceasta ne arată că examenul statistic se află confruntat cu o realitate „umană” a fenomenelor ocupării, amestecând fără distincţie economicul cu socialul.

1.2. Cauzele și clasificarea șomajului

Şomajul, ca și dezechilibru macrosocial, are multiple cauze care pornesc de la statutul economico-social, atât al celor care angajează forţă de muncă, cât şi al celor care oferă forţă de muncă în condiţiile pieţei.

Teoria economică distinge două categorii de şomaj, cu forme de manifestare sau tipuri caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze diferite: şomaj de dezechilibru şi şomaj de echilibru.

A. Șomajul de dezechilibru este analizat pornind de la fenomenul care se manifestă pe piața muncii și anume: evoluția cererii de muncă și a ofertei de muncă. În mod simplist, am analizat acest fenomen cu ajutorul unui grafic:

W

OAM

B A

W1

We

E CAM

Nr.salariaţi

OAM= oferta agregată de muncă la nivel macroeconomic

CAM= cererea agregată de muncă

Se pot observa următoarele: OAM care reprezintă numărul persoanelor care sunt dispuse să accepte munca la orice salariu posibil de obținut are o tendință crescătoare, relativ inelastică ceea ce înseamnă că un șomer este nevoit să accepte oferte imediate decât cele de așteptare.

CAM este descrescătoare deoarece cu cât salariul este mai mare, cu atât firmele caută să economisească, fie prin micșorarea numărului angajaților, fie prin substituirea factorului de producție muncă cu alți factori.

We= salariu de echilibru; dacă salariu mai mare decât salariul (W1) de echilibru, rezultă că piața muncii este în dezechilibru deoarece există un excedent de muncă.