Spălarea banilor, fenomen eonomico-financiar și valutar

INTRODUCERE

Scurt istoric al fenomenului de spălare a banilor

Cu siguranţă ,,spălarea banilor ” nu este o activitate nouă, tendinţa de a ascunde originea ilicită a unor sume şi de a conferi acestora o aparentă legalitate şi implicit onestitate şi respectabilitate posesorilor acestor sume,are origini vechi.

Pot fi amintiţi în acest context negustorii şi cămătarii din Evul Mediu care, pentru a ascunde dobânzile primite pentru împrumuturile ce le atribuiau, în condiţiile în care biserica catolică interzisese cămătăria, apelau la o gamă variată de trucuri financiare, care corespund în mare parte şi azi tehnicilor de reciclare a fondurilor.

Termenul de spălare a banilor a început să fie folosit în anii 1920 când în SUA unele grupuri infracţionale (foarte cunoscuţi ar fi Al Capone şi Bugsy Moran ) au deschis spălătorii, fie auto, fie de rufe, care aveau rolul de a spăla „banii murdari”, în fapt să–şi justifice banii proveniţi din diverse activităţi criminale. Probabil că tocmai de la aceste activităţi a rămas şi denumirea de ,,money laudering” (spălarea banilor) care în timp a căpătat şi o consacrare juridică.

Astăzi acelasi scop îl au fast-food-urile, cazinourile şi societăţile comerciale ce au la bază numerarul.

Transparenţa şi starea de sănătate a pieţelor financiare sunt elemente cheie în funcţionarea eficientă a economiilor dar ele pot fi periclitate prin fenomenul spălării banilor.

Obţinerea ,,banilor negri”,în principal din economia subterană şi corupţie,este în general o activitate unanim condamnată,în toate statele lumii,dar procesul de reciclare a fondurilor,prin aspectul inofensiv pe care îl îmbracă,poate scăpa atenţiei mai ales pe fondul concurenţei dure existente pe piaţa internaţională a capitalurilor.

Problema spălării banilor a fost abordată,în mod organizat,în conţinutul Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope,care a fost adoptată la data de 20 decembrie 1988, la Viena, în contextul sensibilizării comunităţii internaţionale pentru combaterea traficului de droguri .

Părţile semnatare acestei convenţii,fiind conştiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de câştiguri financiare considerabile,care permit organizaţiilor criminale transnaţionale să penetreze şi să corupă structurile de stat,activităţile comerciale şi financiare legitime,cât şi societatea la toate nivelurile sale,au adoptat primele măsuri de împiedicare a acţiunilor de reciclare a fondurilor provenite din comerţul cu droguri.

În foarte scurt timp, sursele de bani murdari, la fel şi posibilităţile de reciclare a acestora, s-au extins şi astfel importante venituri provenind în principal din activităţi componente ale economiei subterane sunt infiltrate prin diverse metode în economia reală.

La nivel mondial se spală anual, în medie, 1000 miliarde de dolari, aşa cum estimează surse ale Oficiului pentru Controlul Drogului si Prevenirea Crimei Organizate al Naţiunilor Unite.

Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI) asupra spălării banilor avanseză cifre şi mai mari, arătând că la nivel internţional fenomenul este în creştere, capitalurile obţinute din activităţi ilicite depoyitate în conturi bancare din întreaga lume reprezentând anual peste 1500 miliarde de dolari.

Se apreciază că numai din traficul internaţional de droguri, anual, se spală pe plan mondial minimum 200 miliarde de dolari, dintre care, prin eforturile concentrate ale autorităţilor sunt recuperate sume modice – între 100 şi 500 miliarde de dolari.

Banii “murdari” provin , după cum se ştie, din activităţi ilicite.În continuare, banii pot relua circuitul infracţional sau li se poate da o aparenţă de licit, prin introducerea într-un cont bancar. Plasarea la bancă reprezintă “scăparea” , la propriu, de numerarul respectiv.

Urmează ceea ce în literatura de specialitate se numeşte “stratificarea”, respectiv acel proces de mişcare a fondurilor între diferite costuri ale mai multor banci pentru a ascunde originea şi a înşela organele de control. Cănd se consideră că li s-a pierdut urma, infracorii intră în afaceri licite.

Delimitări conceptuale

Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, fără a fi compromişi, beneficiază ulterior de veniturile respective

Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, prin spălarea banilor se înţelege:

“ a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;