Strategii fiscal bugetare de contracarare a crizelor financiare

INTRODUCERE

În vederea redactării acestei lucrări, am decis să încep prin a răspunde la întrebarea „Ce este criza?” . În acest sens, criza se poate defini drept etapa de dificultate , de ordin economic, social, politic, ideologic sau militar, în cadrul căreia se desfășoară contradicții, acumulate de-a lungul perioadei într-o anumită societate. Cu alte cuvinte, putem vorbi despre o perioadă cu tensiuni și tulburări, care au efecte ce se răsfrâng asupra întregii comunități și societății umane. Ambiguitățile legislative, șantajul și corupția în pararel cu perioada de lipsuri, conduc de asemenea către ceea ce putem numi criză.

Atunci când criza este privită ca sistem, aceasta din urmă trebuie tratată prin intermediul unor teorii ale sistemelor. Așadar, când vorbim despre un sistem, structura acestuia cuprinde : natura fizică, socială sau biologică ; elemente care sunt legate printr-o serie de relații de interdependență sau interacțiune.

Teoria sistemelor implică o evaluare a proceselor care transformă acest sistem . Astfel, se pot determina diferite tipuri de crize. Primul tip, este criza economică, în această fază , formându-se o cantitate de mărfuri superioară, în comparație cu puterea de cumpărare a populației, lucru care conduce către faliment sau șomaj. Criza financiară , este al doile tip de criză care se formează din cauza insuficienței fondurilor, sau a resurselor financiare. Alte tipuri de crize sunt cele: ale alimentelor, criza energetică, cea de guvern, militară, politică sau de timp.

Criza economică care a lovit Europa putem spune că a avut debutul încă din anii 1981, 1982. Aceasta însă, a fost chiar mai violentă decât cea de atunci, extinzându-se într-un ritm alert în Europa, SUA și Japonia. Se realizează o diminuare a cheltuielilor din cauza scăderii încrederii în sectorul privat. Astfel , putem vorbi despre o schimbare care se resimte până în zilele nostre, în sensul în care ne îndreptăm către o perioadă în care încrederea se îndreaptă mai mult spre sectorul public, în comparație cu cel privat. Aceast lucru se remarcă a fi unul dintre cele mai severe urmări pe care le-a avut criza.

1. Cauze și mecanisme ale crizei financiare recente

Crizele sunt definite deci, drept situații care se caracterizează printr-o instabilitate , însoțită de o volatilitate sau o incertitudine aflată în continuă creștere. Unul dintre primele semne care prevestesc începerea unei crize, este șocul resimțit din exterior, care se manifestă asupra economiei, și poate îmbrăca diverse forme. Posibilitatea creșterii profitului, dintr-o anumită ramură economică aduce cu sine atragerea unor anumite surse de finanțare , ce poate gerena ori o manie a investițiilor, ori o explozie a acestora. Atunci când vine vorba despre investiții, aceastea sunt susținute de o creștere a ceea ce înseamnă credit bancar, în sensul că se formează în acest fel , șansele din ce în ce mai mari de a specula, și implicit se formează o creștere a prețurilor la bunurile care sunt la mare căutare. Un alt factor ce determină această febră a investițiilor, este atragerea de fonduri , atât de natură personală, cât și cele de la intreprinderi.

Crizele de ordin financiar sau economic, sunt cele care au afectat România în cea mai recentă criză din istorie. Criza financiară este cea care descrie ansamblul situațiilor în care se vorbește despre instrumentele de ordin financiar care își pierd semnificativ, o parte din valoare, într-un mod alert. Într-o altă ordine de idei, vorbim despre problema în care cererea de lichidități este mai mare decât oferta de bani. În acest sens, banii se retrag din circuitul bancar rapid, iar acest lucru duce la forțarea băncilor de a-și vinde activele sau investițiile , pentru a putea servi la acoperirea de necesități. În strânsă legătură cu criza financiară este criza economică, întrucât o criză de natură financiară conduce implicit către una economică.

Criza de natură economică, se manifestă în situația în care economia unui stat se lovește de o diminuare a forței sale, fapt ce se datoreză de cele mai multe ori unei izbucniri precedente a crizei financiare. Acest fapt se datorează unei scăderi a PIB-ului , unei evaporări de bani, sau în cele din urmă, a unei creșteri, datorate inflației, a prețurilor.

Mulți dintre specialiști ne oferă o serie de teorii care coduc către desfășurarea, dar și prevenirea unor astfel de crize. S-a dovedit însă faptul că declanșarea unei crize este un factor inevitabil într-o economie, iar limitarea lor este într-o oarecare măsură imposibilă.

Raportându-ne la conjunctura în care se manifestă crizele, cele economice, iau forma unei stagflații, sau recesiuni. Atunci când vorbim despre staglație, vorbim despre o manifestare a stagnării economiei, în corelație cu somajul și inflația. Recesiunea se manifestă prin intermediul unui declin al economiei, în sensul că se manifestă print-o creștere negativă, ce poate fi vizibilă la nivelul scăderii PIB-ului și a veniturilor populației.