Strategii investiționale la întreprinderea Termocom

Introducere

Procesul de tranziţie de la economia planificata la economia de piaţă impune o restructurare a vieţii economice. Sarcina principală a restructurarii este dezvoltarea sectorului privat al economiei naţionale ceea ce ar duce la o creştere economica durabila. O relansare economica durabila este posibila doar în condiţiile sporirii investiţiilor, a surselor financiare proprii, precum si a celor imprumutate de care poate beneficia orice întreprindere şi a utilizarii la maximum a capacitaţilor de productie. Totalitatea acestor cerinte presupune luarea unei decizii de finantare, deoarece orice crestere economica necesita o gestionere corecta si adecvata a patrimoniui intreprinderii Una din barierele principale in realizarea cu succes a tranzitiei la economia de piata este lipsa unui mecanism de mobilizare si gestiune a resurselor financiare existente ale agentilor economici. In conditiile Republicii Moldova intreprinderile nu au multe alternative de finantare, iar lipsa finantelor duce implicit si la limitarea posibilitatilor de crestere economica. În concluzie putem menţiona ca orice alegere a unei surse de finantare trebuie sa fie analizata in raport cu alte surse asupra carora poate avea consecinte semnificative asupra activităţii intreprinderii. Astfel trebuie determinata acea strategie investiţională a intreprinderii ce va permite cresterea rentabilitatii acesteia si implicit cresterea valorii de piata a intreprinderii. Alegerea unei strategii investiţionale nu e altceva decit nivelul de risc pe cere il accepta si-l asuma actionarii intreprinderii. Strategia investiţională, reprezintă un element central al managementului unităţilor economice contemporane, element absolut necesar, cu implicaţii profunde în vederea asigurării supravieţuirii şi dezvoltării activităţii întreprinderilor în condiţiile unei capacităţi reduse de autofinanţare, insuficienţe de mijloace circulante, existenţei unor preţuri înalte la resursele materiale şi energetice, unei instabilităţi generale ale întregii vieţi economice a Republicii Moldova. Toate aceste circumstanţe nu fac decât sa amplifice importanţa aplicării unei gestiuni financiare echilibrate, ştiinţific fundamentate şi adaptate la condiţiile Republicii Moldova, determinând actualitatea temei acestei lucrări. În condiţiile actualei dezvoltări ale economiei Republicii Moldova, şi implicit, a deficienţelor cu care se confruntă agenţii economici în privinţa surselor financiarea, importanţa gestiunii fluxurilor de capital, este hotărâtoare sub aspectul asigurării unei creşteri a competitivităţii întreprinderilor, şi a „sănătăţii financiare” a întregii economii naţionale, dat fiind faptul că întreprinderilor le revine aportul primordial la realizarea acestui deziderat. În acest context, importanţa analizei activităţii economico-financiare şi identificarea eficienţei politicii financiare, este determinativă în cadrul procesului de fundamentare a oricărei decizii manageriale, contribuind la o cunoaştere cât mai obiectivă a situaţiei întreprinderii prin prisma schimbărilor intervenite pe piaţă. Deci pentru a asigura o activitate de producţie profitabilă sunt necesare anumite condiţii specifice de desfăşurare a ei pe o perioadă durabilă. Aceasta se explică prin faptul că în condiţiile economiei de piaţă numai o astfel de activitate asigură prosperarea şi dezvoltarea previzională a întreprinderilor. Cu regret mulţi producători din ţările tranziţionale, totodată şi Moldova, pînă în prezent nu se pot adapta la condiţiile pieţei Ele duc povara unui şir de datorii în creştere faţă de salariaţi, bănci comerciale, stat şi practic în prezent nu pot ieşi din criza în care unele din ele au intrat. În contextul cerinţelor dure ale economiei de piaţă raţiunea producătorului constă în faptul că el niciodată nu-şi va permite să producă marfa, care nu este solicitată pe piata de desfacere, sau care nu poate să-şi asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obţine un profit cît mai mare în raport cu efortul depus. În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori,care caracterizează potenţialul rezultativ la nivelul activităţii întreprinderii. Însă, actualmente, tot mai insistent apare necesitatea selectării acestor indicatori, pornind de la scopul şi genul activităţilor desfăşurate. Astfel în cadrul fiecărei întreprinderi, în funcţie de sfera în care activează este necesară elaborarea unei politici financiare care ar asigura utilizarea la maxim a tuturor factorilor de producţie; ar folosi metodele cele mai corecte şi eficiente de dirijare a procesului de producţie; ar descoperi punctele critice din cadrul activităţii întreprinderii şi ar previziona riscurile posibile,pentru ca apoi să calculeze cît mai real procesul de producţie al întrepriderii de mai departe.

În cadrul lucrării date încercăm a analiza activitatea întreprinderii S.A.”Termocom”, vom clarifica care este modul de practicare a metodelor strategiei investiţionale, insăşi esenţa ei. Vom evidenţia anume care latură a strategiei investiţionale este mai puternic dezvoltată şi care mai slab dezvoltată. De asemenea vom încerca să facem o mică prognoză a strategiei investiţionale, vom face unele sugestii pentru îmbunătăţirea situaţiei existente la întreprinderea analizată.

În capitolul I se va face o analiză teoretică a Strategiilor de investiţii practicate de fiecere întreprinderi; capitolul II va cuprinde aspectele practice în ceea ce priveşte analiza economico-financiara a întreprinderii S.A.”Termocom”, aspectele critice ale acesteia, previziunea riscurilor şi impactul rezultatelor asupra întreprinderii si ca o generalizare a tezei subpuctul capitolului II, privind concluzii asupra situatiei actuale a intreprinderii si unele prognazari pe viitorul apropiat, privind dezvoltarea activitatii economice a întreprinderii.